Anul trecut pe vremea asta căutam o carte de Crăciun, pe care am iubit-o în copilărie, dar pe care am pierdut-o. V-am descris-o din amintiri și cumva, cu greu, i-am găsit titlul pe un grup de cărți, dar era stoc epuizat peste tot. M-am resemnat. Anul acesta, cu puțin timp înainte de ziua mea, primesc... Citește în continuare →

Oamenii spun tot mai des: „Sărbătorile nu mai sunt ca altădată”, reclamele spun: „A început nebunia”, cosmeticienele anunță: „Nu mai iau programări până după Anul Nou”, site-urile spun: „Ultima zi de comandă pentru a-ți primi coletul înainte de Crăciun”, mall-urile strigă: „Profită de ultimele reduceri din an”, curierul spune: „În perioada asta nu pot să... Citește în continuare →

Să ai o mamă. Să ai un tată. Să ai un OM care să-ți fie CASĂ. Afară să plouă, iar în bucătărie să fie cald. Să faci cafea pentru prietenii tăi și copiii lor să alerge pe lângă voi. Să te bucuri de preaplinul care ți-a fost dat. Să îți împarți aroma doar cu cei... Citește în continuare →

Concediile verilor noastre începeau toate cu bancheta din spate. Cu bancheta din spate a Daciei galbene, cumpărată de la nenea Domi, cu număr de înmatriculare nepreferențial, SB - nu mai știu cât - NJG sau, cum mai traducea mama numărul, „nu jigni” . Plecam la drum pe noapte, după 12, iar asta însemna că luminile... Citește în continuare →

Unele zile nu sunt zilele mele, Sunt zilele lumii, Iar eu exist în ele. Viața se-ntâmplă oricum și oricând, Nu te-așteaptă pe tine Să oprești alarma și să cobori din pat, S-apeși butonul care prepară cafeaua, Să-ți speli și întinzi părul, Să-ți pui rujul roșu mat Și să ieși din casă devreme, Atât de devreme... Citește în continuare →

- Cum este apa? te întreba o față zâmbitoare de pe cearceaf, în timp ce stropii de apă sărată ți se prelingeau pe umerii deja pișcați de soare, iar tu te aplecai după prosop și-ți ștergeai bine, bine părul și urechile. Rămâneai apoi în picioare, cu mâinile în șolduri și frizura de arici în soare,... Citește în continuare →

A fost foarte clar de dimineață: “Multumesc mult, Ioana, și pentru voi multă sănătate, vă iubesc și eu! 😊 Te rog nu mă demasca pe Facebook!” Tata. Tata, în încercarea sa de a-și ține departe ziua de naștere de ochii lumii. Tata, ascunzându-și data nașterii de pe Facebook. Tata, dragul de el. Dar l-au demascat prietenii. Acei... Citește în continuare →

Șosete groase și un ceai, o carte aproape de mine, un lătrat de câine în curtea vecină, un apus timpuriu prin plasa terasei, lumina aprinsă-n bucătărie și nici urmă de țânțari. Se face deja răcoare. Se face deja seară. Tot mai repede, ar spune bătrânii. „Deja, seara-i rece cumsecade!”, ar spune buni Cici dacă ar... Citește în continuare →

Cu cât drag îmi vin în minte vacanțele petrecute cu familia! Vă spun sincer, nu exista dată să plecăm în concediu fără să cărăm lada frigorifică după noi! Cu greu, cu leuți întinși la maxim, cu o mică atenție de la bunici, cu o pușculiță spartă, hai că reușeau cumva părinții să ne ducă pe... Citește în continuare →

Într-una din aceste seri, după foarte mulți ani, am făcut clătite. Inevitabil, mi-am amintit de serile de duminică la bloc, în bucătăria noastră de pe Turda 10, în care mama întorcea clătite în aer, iar eu le umpleam cu dulceață de vișine. Era o muncă în echipă, iar sfara se ridica în tavan și-n cele... Citește în continuare →

Tabloul din bucătăria bunicii noastre Am gătit rapid pentru prânz două ouă ochiuri și mi-am amintit că buni Cici, bunica din partea mamei, ne făcea des ochiuri mie și verișoarelor mele când ieșeam de la școală. Dacă nu voiam ciorbă sau ghiveci de legume, imediat găsea buni o alternativă salvatoare pentru noi: ochiuri, cartofi prăjiți... Citește în continuare →

Sibiu, România, luni 18:00, parțial înnorat, 13 °C. Întâi iunie. Sigur? Sigur întâi iunie?! Sigur prima zi de vară? Tocmai ce am pornit încălzirea, am luat un halat plușat pe mine, iar în picioare port botoșei. Mă uit prin albumul foto cu poze de la mare, din diferite perioade. Acum o lună, mi-a trimis mama... Citește în continuare →

Cea mai însorită duminică e Duminica Floriilor,Cel mai îmbietor miros e mirosul cafelei proaspăt măcinate,Cel mai crud ronțăit este ronțăitul nucilor de septembrie,Cea mai așteptată vineri este vinerea înainte de concediu,Cea mai naturală vopsea de ouă este coaja de ceapă,Cel mai trist destin este destinul mieilor,Cel mai bun somn este somnul de amiază,Cea mai bună... Citește în continuare →

Mama și tata Eu și mama avem un obicei foarte drag nouă. De câte ori merg acasă ne facem unghiile împreună. Îi duc mereu câte o ojă nouă, ea îmi arată ce mai are prin colecție, este o chestie simplă, a noastră, care ne aduce bucurie. Vara facem asta pe terasă, iar iarna la masa... Citește în continuare →

Iubesc atât de puțini oameni, atât de mult, Îi iubesc într-un mod atât de intens, Atât de aparte, Încât mă consumă. Uneori, toată iubirea pe care o simt Pentru acești puțini oameni, Mă înspăimântă, Fiindcă e mai mare decât mine, Mai mult decât pot duce. Mă copleșește. Acest soi de egoism al meu De a... Citește în continuare →

Într-o zi, când m-am întors de la grădiniță, Vă spun pe cuvânt, Mama m-a întrebat: - Ce formă geometrică ați învățat astăzi? Eu am răspuns: - Rotund! Era preferatul meu. Îmi amintesc și acum ziua aia. Eram în sufragerie, lânga vitrina cu porțelanuri. Mama a spus: - Nu rotund, Ioana! Rotund e obiectul, dar forma... Citește în continuare →

Bunicii noștri care ne dădeau pâine udă cu zahăr pe deasupra nu știau c-o să vedem astăzi, la televizoarele noastre color plate, prinse direct în perete, dotate cu sute de canale și opțiuni, reclamă la un detergent care spală fructele și legumele. Nu știau, dragii de ei. Nici nu își puteau imagina. În simplitatea și... Citește în continuare →

Din când în când, din gând îmi gând, îmi apar în minte bunicile mele. Închid ochii și retrăiesc toate clipele pe care viața ni le-a dat, toate momentele frumoase pe care ni le-au lăsat după ce au plecat. Cu asta rămânem. Cu zâmbetul dulce-amar.Se apropie octombrie și s-ar fi apropiat și ziua lui buni Cici.... Citește în continuare →

M-am ferit toată viața de termenul de „cea mai bună”, deși, culmea, a trebuit să îl folosesc din plin. Cea mai bună notă. Cea mai bună clasă. Cea mai bună dirigintă. Cea mai bună poză. Cea mai bună reclamă. Cea mai bună piesă. Cea mai bună chirie. Cea mai bună prietenă. Aici, lucrurile se complicau.... Citește în continuare →

Parcul este plin de copii. Poartă haine colorate și își murdăresc fundul pe tobogane vechi, dar încă demne de atenție. Încă se cântă „hinta plăcinta” și încă se dau „bombe” pe balansoare. Mămicile stau de vorbă între ele, tații dau pase cu fiii lor. Pensionarii s-au așezat în semicerc pe scaune pliante, aduse din casă.... Citește în continuare →

Nu îndrăznești să îți imaginezi că un băiat chipeș, cu ochi verzi, ar putea să te iubească fix pe tine, așa cum ești tu într-adevăr, cu părul tău scurt, dinții tăi de „șoarec”, unghiile tale mici. Dar o face. O face. Te iubește. Și încă te iubește primul. Înaintea ta. Și ți-o spune. Tot primul.... Citește în continuare →

Nu îmi visez des bunicii, dar și când îi visez, am mereu grijă să îi strâng tare, taaare în brațe. Azi noapte m-a vizitat buni Cici. Râdea și am îmbrățișat-o strâns. Mama zice că ăsta-i felul ei de a-mi da binecuvântarea pentru nuntă. Petrecerea pică pe 22, când ar fi fost ziua lui Bucu, soțul... Citește în continuare →

Masa mea preferată din zi este micul-dejun în tihnă. Două ouă fierte, o salată cu castravete, ridichi și spanac, o cană de cafea neîndulcită și muzică pariziană pe fundal. Mă trezesc foarte devreme doar ca să îmi creez starea asta. Timpul petrecut eu cu mine este un timp meritat și încerc să mă bucur de... Citește în continuare →

În căutarea sărbătorilor de altădată am plecat purtând pantofiorii de lac pe care mi-i aducea Iepurașul în copilărie. Îi încălțam cu șosetuțe albe, cu volănaș, și asortam la costumașul roz cu fustă și bolero. În drum spre biserică, drum de țară, cu pietre și praf, se întâmpla să-i mai lovesc unul de celălalt și să... Citește în continuare →

Ieri dimineață, în timp ce îmi călcam tricoul cu imprimeu de lebeniță, pepene roșu pentru cei din alte zone, mi-a venit în minte sloganul „hai cu vara”. Hai cu vara aia odată, hai cu week-endul ăla, hai cu vacanța, hai cu verde la semafor, hai cu pizza aia, hai cu berea, hai cu soarele, hai... Citește în continuare →

- Bună seara, aveți 5 minute pentru a vă prezenta produsul nostru de curățenie incredibil, revoluționar, nemaiîntâlnit și nemaipomenit?! Nu? Foarte bine, pentru că noi vi-l prezentăm oricum! Vă facem cunoscută în premieră națională și, de ce nu, internațională „Metoda Curățeniei de Paște în 5 pași simpli”! Pasul 1, foarte important: nu se umblă cu... Citește în continuare →

Am o listă în telefon cu piese pe care NU le vreau la nuntă și o listă cu piese pe care le vreau 100%. Din cele pe care nu le vreau amintesc „Gașca mea”, chiar cap de listă. La cele obligatorii intră „Moldovenii s-au născut”, are un ritm care mă ridică instant de pe scaun.... Citește în continuare →

Te prinde ploaia fix când n-ai umbrelă Cea mai bună mâncare e cea care îngrașă,cele mai scurte zile sunt cele de week-end,cineva din mașină vorbește fix când e la radio horoscopul zodiei tale,te prinde ploaia fix când n-ai umbrelăși soarele fără ochelari,nu-ți găsești cheile când tre' s-ajungi la baie,uiți codul PIN fix când e coada... Citește în continuare →

Doamne ferește să pățească alt popor ceva, o nenorocire, un necaz, ceva, că primul sentiment care ne încearcă nu e empatia, ci competiția. Ba al nostru necaz e mai mare, a noastră țară e mai lovită, a noastră catedrală trebuie (re)clădită, ai noștri copii sunt mai bolnavi, ale noastre buzunare trebuie umplute, ale noastre spitale... Citește în continuare →

Așteptam azi să intru la medic, la o clinică privată, dar care-mi oferă servicii gratuite cu trimitere de la medicul de familie, când alți doi fac „o românească” și intră, cu tupeu, unul după altul, în cabinet, înaintea mea. Desigur, înăuntru era deja o pacientă, iar doamna doctor i-a poftit afară. Prima dată. Apoi i-a... Citește în continuare →

Aplicația meteo indică „parțial înnorat”, așa că primul imbold într-o zi de luni e să-ți culegi propriul soare, să aduni din iarbă o floare și să ți-o pui pe cer, în loc de astru. Soarele de luni nu se-arată-ntotdeauna, e cu capul în nori și cu razele-n flori. Iar când, totuși, se-arată, zâmbește cu dinți... Citește în continuare →

Sandviciul cu brânză are gust mai bun dacă-i cheeseburger. Vă amintiți când primeam musafirii în sufragerie, nu în living? Doamne, ce-o fi fost în capul nostru să-i servim pe oamenii ăia cu pui la sticlă, la masa cu 6 scaune din camera mare, după ce-am gătit pasărea în cuptorul nostru pe gaz, în bucătăria noastră... Citește în continuare →

Eu nu sunt un om extraordinar de credincios. Duminica nu merg la biserică, de multe ori chiar bag la spălat, iar seara calc haine.Dar în fiecare dimineață, când ies din lift, îmi fac o cruce și zic în gând "mulțumesc, Doamne, și pentru ziua asta. Te rog să ai grijă de mama, tata și Marius."... Citește în continuare →

Știu că nu pare mult, dar când reușești seara să-ți faci unghiile, să-ți gătești prânzul pe mâine sau să-ți calci o cămașă pe a doua zi, e semn de „te iubesc”. De la tine pentru tine. Poate că nu pare mult, dar atunci când oprește el mașina de spălat, fiindcă tu ai căzut lată la... Citește în continuare →

    După Ziua Fericirii de ieri a venit Ziua Poeziei de azi, iar mâine va fi Sfânta Zi de Vineri, ziua zilelor, șefa lor, tot un fel de fericire, chiar fericirea supremă a întregii săptămâni, pentru că pentru asta lucrăm, pentru asta sperăm, pentru asta tăiem restul zilelor din calendar. Deși m-am născut într-o... Citește în continuare →

Douăzeci martie, Ziua Internațională a Fericirii. Păi cam de ce-ar avea nevoie un om, mai exact, pentru a fi fericit? De sănătate, ca să le poată face pe toate? Zic, mai bine de sănătate, ca să se bucure de toate!

(dedicată celor care se tratează cu iubire într-o zi de luni)

Toate cântecele de dragoste
de la radio
în heavy-rotation
pe care le asculti la semafor
și-l înjuri pe ăla din față
că nu folosește semnalizarea
sunt despre tine, dragul meu.
Și, stai liniștit, radiourile DA, au mai mult de 10 piese în playlist,
chestia e că se repetă tot alea și iar alea
ca să mă asigur
că prinzi mesajul
pe care ți-l transmit telepatic
din autobuzul 11.
Nu te supăra că n-ai câștigat mia de euro
la concursul de la matinal.
Întâi de toate, ar trebui să participi
și-apoi, între noi fie vorba, multe din ele-s făcături.

Sunt câteva mirosuri care mă dau peste cap ca un saltimbanc care-și execută rutina, hali-hap! Unul este mirosul de cafea proaspăt măcinată sau proaspăt vărsată într-o cană cu buline cumpărată din Pepco într-o zi în care ai plecat după șosete, fiindcă toate cele de pe uscător, deși au aceeași culoare, nu mai reușim să le... Citește în continuare →

  Sigur că sunt seri în care adorm fără să mă demachiez și dimineața mă trezesc ca un Marilyn Manson într-o versiune de la țară, nici eu nu sunt prea mândră de chestia asta, dar se întâmplă. Sigur că uneori mă duc la serviciu cu oja sărită și încerc în autobuz să-mi țin degetele încleștate... Citește în continuare →

Ieri mi-a fost dat să trăiesc un moment unic. Să-mi caut și să-mi găsesc rochia de mireasă alături de cea mai bună prietenă a mea: MAMA. Să nu mă întrebați cum arată, cât a costat, ce brand este - toate astea pentru mine sunt aproape nesemnificative. Adevărata fericire a fost să împart momentul cu mama,... Citește în continuare →

Bună dimineața, aș dori o cafea i-am scris iubitului meu aflat în camera alăturată, iar el mi-a adus cana albă pe noptieră. Pentru astfel de momente cumperi cănile albe, simple, într-o zi în care ai plecat la vânătoare prin Pepco. Ai visat urât, mi-a zis. Am visat și frumos, și urât, i-am răspuns. În visul... Citește în continuare →

Sibiul călătorește contactless. Sau cel puțin așa se laudă. Adică îți poți cumpăra biletul direct din autobuz, cu ajutorul unui card contactless. Teoria e super, practica ne omoară. Aparatele n-au adesea hârtie, când au se face mototol înăuntru sau, cazul de azi-dimineață, nu mai este tuș. Aparatul îți lua cei 2 leuți de pe card... Citește în continuare →

La România mă gândesc azi ca la un prieten care m-a dezamăgit, dar pe care l-am iertat de nenumărate ori, fiindcă așa m-au educat părinții de mică, să nu țin mânie, să las de la mine. Lucru nu neaparat de lăudat, pentru că adesea sunt doar o bleagă de care expresia „no bine, cum vrei... Citește în continuare →

  Planul meu de azi a coincis cu planul altor mii de oameni și ne-am trezit cu toții la Ocna, sub un soare de toată frumusețea și două umbrele albastre, cumpărate sâmbătă, la 15 lei bucata din Leroy Merlin sau Marilyn Monroe, cum îi zice tata. Grăbiți-vă, că mai sunt. Dar nu le luați pe... Citește în continuare →

Despre prinții curajoși, tineri și frumoși ne învață, din toată vremea, cărțile de povești. Despre prinții călăre pe cai albi ne citesc seara, mămicile, înainte de culcare. Și visăm la ei cu ochii închiși, visăm la ei cu ochii deschiși, visăm la ei în orele de mate, cu fața în palmă și privirea pe geam,... Citește în continuare →

Când eram mică nu înțelegeam de ce nu spargem televizorul ca să intrăm în el și să ajungem instant în vacanță.

Ce bine că toată lumea face bine, nu-i așa? Un bine din reflex, un bine de autoapărare, un bine de politețe, un bine clișeic, un bine de formă, un bine nu chiar atât de bun.

mamei mele În mai toate casele se vorbește-n română, în altele e populară maghiara, în zona Sibiului se poartă germana, iar la noi acasă vorbim în dragoste. Tu m-ai iubit prima de când am fost un gând, un puls, o burtică, un scâncet, un pui de om, o mână de om, un om în toată... Citește în continuare →

Cu toții avem o roșie care ne dă bătăi de cap. Ciuma roșie, Roșia Montană sau chiar roșia pentru șefu'. Ultimei roșii vreau să îi acord atenție azi, cea pentru șefu'. Eram de serviciu pe școală, clasa a 7-a, deci 13 ani, pentru că mereu eram printre cei mai mici din clasă, când vine la... Citește în continuare →

Aș putea să îți umplu mașina de bilețele galbene cu „I love you”, ca să-ți arăt toată dragostea, dar mi-ar fi destul de greu. Poate și pentru că noi nu avem mașină. Un aspect esențial. Aș putea să-ți spun că nu-i nimeni ca tine, dar nu-i nimeni nici ca mine, nici ca mama, nici ca... Citește în continuare →