În zilele noastre bune lumea-i a noastră. Fără întrebări sau vreo mustrare de conștiință, ne servim din platoul lumesc cu bucăți mari de teritoriu. Ne umplem cu vârf farfuriile ca și cum noi am copt Globul Pământesc și-acum ne luăm partea binemeritată. Unii din noi nici nu mai folosim tacâmuri, mușcăm direct – de-asta are acum planeta în margini zimți.
În vremuri cu soare ne grăbim să spunem cuvinte mari și ne întrecem în promisiuni. Suntem cheltuitori, petrecăreți, gălăgioși. Că lumea asta toată e a noastră. Suntem stăpânii ei și nimic rău n-are ce să se întâmple.
În zilele noastre proaste lumea se prăbușește. Ne prinde sub bucățile mari la care am poftit dintr-o lăcomie tipică neamului. Nu o mai vrem, nu ne-o mai însușim, o blamăm până ni se inflamează corzile vocale. Ne dam peste cap în stradă să ne arătăm nemulțumirea.
În vremuri cu furtuni întârziem complimentele. Fără umbrelă, lovim prin indiferență oamenii din dreapta, lovim prin tonalitate oamenii din stânga și în final lovim în noi. Lumea nu mai e a noastră, noi suntem ai ei. Ne înfofolim în haine groase și-i plătim lunar chirie în schimbul unor porții de …soare:)
Un blog de Nekta Ioana Dedu 
Ce zici?