Stai de nebună în fața ușii și nu știi niciodată unde-ți sunt cheile până nu-ți plimbi mâna dreaptă prin toată căptușeala genții, dar știi că dincolo de ușă e tot confortul și salvarea ta.
Nu știi cât mai sângerează inima asta slabă, când se închide sau când e gata să plesnească iar, dar știi că un somn bun face cât toate ședințele de consiliere.
Nu mai porți culori pe motiv c-ai îmbătrânit, dar de-aia pozezi curcubeul din toate unghiurile după ploaie.
Parcă ți-e frică de oameni și parcă totuși îți faci curaj să ieși la o cafă c-un prieten. Un el, o ea, cineva cu-aceleași tristeți, bucurii, nebunii sau pace-n corazon. Espinado, dar pui un plasture până la următorul fluture. De stomac.
Ce zici?