Când plec spre radio, dar și când mă întorc spre casă,
Când aștept 25-ul, dar și când aleg să merg pe jos,
Dimineața devreme când soarele dă-n geam,
Sau seara târziu când vine luna să schimbe tura,
La coadă la non-stop, în taxi sau pe trecere,
Pe sub birouri, la catedră sau în băncile din fața ei…
LUMEA ÎȘI SCRIE MESAJE. Bună dimi, noapte bună, ne vedem la statuie, ce marfă a fost aseară, nu îmi găsesc cheile, să iei pâine, știi iubi…poate ar trebui să luăm o pauză, mi-e somn de pic, ajung în cinci, trece-mă prezent, nu mai am baterie, mă plictisesc, mi-e dor de tine, poate altă dată, m-am întâlnit cu ăla frumos, nu suport oamenii ce se împing în bus, pune și un smile, mi-e foame, ies la 2, a fost administratorul, ce facem de Rev, vrei cu sare sau paprika?
Când plec spre radio, dar și când mă întorc spre casă văd oameni surâzând cu telefonul în mână. Ce scriu, cui scriu, când scriu…pot doar să intuiesc. Poate mesajele nu-s chiar la fel, dar senzațiile se-asemănă. Te superi când nu-ți scrie, te bucuri când e numele drag pe ecran, te dezamăgește un mesaj de la alt destinatar. Una peste alta, fii fericit că ai cui scrie. Fii recunoscător că-ți scrie cine-ți scrie când îți scrie și mai ales…să zici merci că ai un Inbox cu-amintiri. De ieri, de azi, de mâine.
ce dragut , asa si este , de aici vine vorba aia ” nu suntem dependenti de telefoane ci de persoanele cu care vorbim ” :*
ApreciazăApreciază
imi place de tine.
ApreciazăApreciază
cred că mie de tine mai tare, dar nu-i concurs :*
ApreciazăApreciază