FENOMENE

Dintre toate nopțile negre, cel mai mult am iubit în alea albe. Viața, basul, shot-urile de amețeală făcătoare.

Dintre toate zilele toride, cel mai mult mi-au sfârâit umerii seara, când m-au stins ploile. Dacă plouă când ești singur, te plouă până-n măduvă. Dacă plouă când sunteți doi, se usucă stropii pe pielea voastră. Rămâneți dalmațieni pătați.

Dintre toate valurile sărate, cel mai mult m-am aruncat în alea dulci. Cu picioarele unse de vanilie, degetele pline de ciocolată și buzele pudrate cu zahăr. Am mâncat gogoșici pe plajă. Și cerul crème brûlée deasupra mea. La apus.

Briza de Someș m-a răcit, briza de mare m-a vindecat, dintre cele două rămân la vântul dintre betoane. Dintre blocuri. Vântul de 6 după-masa, ce ridică ambalajele de Kinder Bueno-n aer, cojile de semințe și tot praful de pe străzi. Sus, sus, până la pervazul meu. Mă face să-nchid geamul cu tot cu jaluzea, perdea, draperie și să mă ascund sub plapumă. Până la următoarea vijelie.

Dintre toate diminețile timpurii, tot alea târzii mi-au intrat la corazon. C-au fost rare, portocalii și dulci. Și mâine-i luni și mă trezesc pe albastru.