MAȘINA NOASTRĂ, A CARTIERULUI

Aici la mine la bloc, unde m-am mutat, că doar te-am exasperat, nu se întâmplă nimic, niciodată. Da’ și când se întâmplă, atunci ne bucurăm cu toții. Unu’ și-a adus o mașinucă făinucă din Germania, nu știu marca sau cu câți bani exact, da’ al nostru și-a luat automobil și toată ziua-i în fața scării. Cum să zic, mai mult e lângă mașină decât ÎN mașină. El și prietenii lui. Vreo 7. Toți tot dau târcoale mașinii și se mai opresc uneori, noroc cu mine, că ies cu gunoiul sau mă duc la serviciu și mă mai fluieră. Că-s cochetă și cu gunoiul. Da’ încă nu ne-am împrietenit. Plus că și eu am mașinuță acum și no, nu mă mai prea impresionează vecinul.

În prima zi, hai c-am înțeles: ai ajuns acasă de prin străini, au ieșit românii să spargă o sămânță cu tine, o bere la 2 litri, povești despre arta muncitului la negru pe toată ziua albă, ce condiții șmechere ai avut, ce de-ai mâncat, numai în grătare te-au ținut ăia acolo, tu nu erai la muncă, erai invitatul lor cum ar veni, ce-am mai făcut noi, sărmanii rămași în țară, o glumă, o manea, din astea, de revedere.

A doua zi, mi-am zis că sigur nu și-au terminat poveștile, e normal, nu scuipi în 2 ore tot ce-ai adunat în 6 luni, abia după ce au intrat aseară în casă și-au mai amintit de Pichiu că l-a lăsat gagica pentru ăla de la trei, c-a murit maică-sa lui Codruța, fie-i țărâna ușoară, și că Luci e gravidă. Că ăsta e ciclul vieții: unul moare, altul se naște. Și tot mulți suntem. Pe Glob și la bloc, normal. Chiar lângă mașina proaspăt-întorsului acasă.

A treia zi, băieții mei tot în jurul mașinii. Nu-i nimic ieșit din comun, mi-am zis. Așa-i și-n basme, sărbătorim 3 zile și 3 nopți. Au verificat roțile, au pornit un pic motorul, toarce frumos, nu-i pisică, e o adevărată felină mașina asta și cumva merită toată atenția și-n ziua trei.

Vin în a patra zi de la radio, gașca tot aici, lângă mașină. Lângă ea, nu sprijiniți de ea sau în ea. Nici nu pleacă de-aici cu bijuteria, nici n-o spală, nici n-o lustruiesc, nici nimic, o privesc numa’. Cumva, ăsta ce s-a întors din Germania e șeful lor acum. Toți vor să fie prieteni cu el, da’ numai unu’ poate sta pe scaunul din dreapta. Cred că pe locul ăla se dă bătălia de atât amar de zile.

Azi să tot fie ziua cinci și băieții-s tot aici. Am impresia că Șeful Șofer le dă dimineața mesaj: ”în cinci minute toată lumea la mașină, care ajunge ultimu’ mă-sa-i grasă.” Mă-sa-i formă populară, deci n-am vorbit urât 🙂 Dacă mâine îi găsesc iar jos, să nu-mi zici tu mie Nekta de nu-i rog yo să mă ducă la radio cu mașina. Cineva trebuie să pună piciorul pe accelerație!