Prea mult simt, prea multe haine fără loc în dulap, prea mult albastru pe limbă de la prea mult Decasept. Prea mult mă plâng, poate pentru că-s prea bolnavă și am prea multe zile în convalescență. Prea mult tușesc, prea frig în mine, prea mi-e dor de tine.
Prea multe borcane de Nutella pline de nasturi, prea mult somn pe la pleoape, prea multă lene pe metru pătrat și parcă prea m-am săturat!
Cineva mi-a făcut boscoane, mie să-mi dați corpul înapoi că asta nu sunt eu, eu am fost happy mereu. Nu mă recunosc cu un nas mucos pe un timp ploios, eu mă știu sănătoasă tun, fac poze de-album și-am un vibe nebun. Fugi răceală de-aici, mai dă-te-n pisici, atacă-i pe-ăia mici!
Vreau bine să-mi fie, vreau soare-n chirie, sub geam păpădie. Vreau de tuse să scap, bine să mă fac, bateriile să-mi încarc. De ai vreo soluție, o a doua revoluție, dă-mi iute de știre, lupt fără oprire!
Pam. Pam.
Decasept…nu e ok ce te coloreaza pe limba. Da cu ghimbir, se stie… E meserie.
ApreciazăApreciază
eeiiii, lasa ca mi-a trecut de atunci! 🙂
ApreciazăApreciază