CINE MOARE CĂ IO MOR

Știu sigur că o să mor. Răceala asta tâmpită o să mă bage în mormânt, o să vezi. Dacă ți-am greșit cu ceva, chiar nu mă mai interesează, pentru că morților li se iartă orice. Dacă mi-ai greșit tu mie, ai face bine să-mi aduci bomboane de ciocolată, să dai un sms sau să mă trezesc cu flori la ușă, nu se știe în care ”hapciu” îmi stă moartea și-o să mă ai pe conștiință toată viața. Că o să te bântui. Bu hu hu!

Eram vreo unșpe ieri la Urgențe, în sala de așteptare, adică-n holul comunist cu două banci de fier ce scârțâie ca dracu’ dacă se ridică cineva. Unșpe persoane. Nu te gândești niciodată că mai îs și alții cu năcazuri, te gândești că tu ești bolnav tare, acuma stai să mori și te duci la Urgențe, că îi urgentă treaba cum ar veni. Da’ când ajungi acolo parcă ți-i și rușine de boala ta și mimezi și mai tare durerea, să nu se uite ăia și mai urât la tine. Stai liniștit, că oricum se-ntreabă toți la ce naiba ai mai venit, n-ai putut să-ți iei ceva de la farmacie? La Urgențe vii numa’ dacă ești bolnav așa să se vadă pe tine că ești, ne-am înțeles?

M-așez io cu nasul meu mucos pe bancă, lângă unul cu degetu’ tăiat și altu’ cu ochiu scos, astea urgențe, nu răceala mea. Ce vrei, de două săptămâni îs tot așa și-ăștia la lucru mă-ntreabă nervoși de ce nu văd un medic? M-aș vedea cu un medic, sincer, dar în alte circumstanțe. Poate la o cină?!

Cică ne ia domn’ doctor după gradul urgenței, deci eu cu căldurile mele intru probabil dimineață. Îi seară acum. Iese unu cu mâna toată pansată, intră piratul, ăsta cu ochiul scos de lângă mine, îl conduce nevastă-sa că el nu nimerește ușa. E îmbrăcat în salopetă albastră, sigur a lucrat ceva în curte acum primăvara și i-a sărit o așchie în ochi. Vezi dacă nu și-a pus ochelari de protecție? Tu vezi, el nu mai vede bietul.

Suntem tot mai mulți. Eu am venit singură, că n-am om de spital. Am om de baschet, om de teatru și om de cafea, niciodată om de cărat mobilă sau om de spital. Aici singură trebuie să mă descurc. Ăștialalți îs veniți toți cu mamele, vecinii, prietenii, văleleu și ioi, ioi, ioi, atâta zarvă pe hol!! Concurs care-i mai bolnav. Una plânge, altu’ să leșine de durere, io îmi șterg nasul.

Băi și vine o fătucă! Ține-te bine! Vine o fătucă, se tăvăle pe jos, urlă, plânge crocodilește (adică așa, cu lacrimi de crocodil, fals), se smucește din mâinile mamei, circ face în spital! Îi toată neagră pe la ochi, părul vâlvoi, pantaloni de trening și tricou, ținută casual și un pumn de medicamente înghițite, zice rușinat, dar speriat, taică-so către medic. Că o doare inima. Că ea moare din dragoste. Nu-și mai dă Bacalaureatul, își dă duhul uite acum, c-a lăsat-o gagicu-so pentru alta din a 12-a B! Pentru urâta aia!! Și dă-i iar cu circul, isteria, nebunia, gălăgia!

Nu zicem nimic, dar gândim toți același lucru, doamnă dragă și domnule drag, niște palme la fund poate-ar fi fost mai eficiente la timpul lor decât toată drama asta. După cum vedeți, doamna din colț are frisoane, domnu-i cu degetu’ sângerând, înăuntru-i unu’ azi-mâine orb, voi ați venit cu crizata la Urgențe, când mai urgent poate era un psiholog sau și mai bine-un psihiatru. O examinează un pic doctorul, mai mult să-i pună pe mut sonorul, după cum bănuiam, nu-i așa grav: nu moare din pastilele ce le-a luat, dar nici nu-și recapătă iubitul. A apărut și ăla acolo la un moment. Șmecheraș din ăsta, gecuță de piele, creastă, tot tacâmul. Genul macho, dar fără bani de țigări. A venit că l-au sunat părinții fetei în disperarea lor.

Io i-am lăsat pe toți acolo, m-am luat frumușel singură de mână și m-am dus acasă. În ritmul ăla, dacă mai apărea vreuna cu o unghie ruptă și alta cu păr despicat, eu sigur nu mai apucam la cabinet. Dacă fata aia moare de inimă frântă, atunci și eu mor de răceală, pregătiți-vă. Amin.

________________________________________________________

Scris de Nekta ♥.