CU SUTELE DE MII

Sutele alea de like-uri și tu tot te uiți după unul singur. Poate nu-i online, poate n-a văzut, poate nu-i place, poate-i prea cool el să dea like, da’ a văzut și îi place sau poate știe dracu’ pe unde-i este capu’. Dacă erai mică puneai un status emo cu trimitere spre fraier, dar acum ești mare și strigi înăuntru. Uneori așa de tare de te pornesc lacrimi pe-afară, uneori așa de-ncet de te-usuci pe interior.

Sutele alea de zile și tu tot de mâine începi dieta. Poate aștepți să termini borcanul cu Nutella, poate astrele nu-s favorabile, poate-i mai bine să-ncepi chiar după salariu sau poate pur și simplu vrei întâi să golești frigiderul. Dacă erai om serios, aruncai toate bombele calorice, dar ești prea neserios și arunci cu ele-n tine. Ale hap! Unde-i eclerul? Nu-i eclerul. Unde-i six pack-ul? Sub colacul. De grăsime. Ce-l porți pe tine, cu tine, las’ că-i bine.

Sutele alea de nopți și tu tot dimineața adormi. Poate n-ai somn, poate ești pe alt fus orar, poate alții n-au habar că-s în mintea ta și de-aia nu dormi tu noaptea, poate suferi de insomnie, tu și încă o mie de oameni ocupați pe zi, dar singurei pe negru, știi? Dacă erai un pic mai calculat, te puneai în pat imediat, dar cum să zic, tu încă ești vraiște. Uneori așa de praf de adormi în fund, pe scaun și pernă ți-e laptopul, iar dimineața, în oglindă, ți se citesc pe față toate tastele pe care-ai moțăit. Poveștile se tot scriu, cu tot felul de instrumente. Poveștile se tot citesc, indiferent de textură. Se citesc de pe piele, de pe hartie, de pe stradă sau direct din ochii nedormiți.