AZI NU

În general sunt un om normal. Mă trezesc, îmi beau cafeaua, merg la serviciu, mă-ntorc acasă cu autobuzul, intru la Profi,  iau într-o zi legume, în alta ceva bun. Nu mi se întâmplă lucruri foarte palpitante,  ce să se şi tot întâmple. Lucrurile mici aduc bucuriile alea mari.

În general sunt un om paşnic. Dacă luna are 31 de zile, de regulă sunt chill în primele 30, dar vine şi aia, a 31-a zi în care încep să am o problemă cu oamenii frumoşi care se cred urâţi, dar şi cu urâţii care-şi zic frumoşi. Cu vitrinele frigorifice scoase din priză şi cu toate colele calde-n iulie. Cu toţi oamenii normali care se cred nebuni. Nu frate, sunteţi doar nebuni după atenţie. Ăia cu adevărat nebuni după viaţă, filme, dragoste, nebunie bună, nu fac atâta circ cât fac nebunii închipuiţi. Încep să am o problemă cu 3 cozi lungi la supermarket şi doar 2 case deschise. Cu oamenii care cântăresc roşiile pe preţ de castraveţi şi, sanchi, îşi dau seama doar când să plătească. Sau cu ăia care nu cumpără de tot bonul și mai stăm o oră să aleagă ceva de încă 80 de bani. Cu femeile care mă întreabă „la ce preţ e bluza asta?”, doamnă dragă, nuş’ dacă ai observat, da’ am căşti, poşetă şi geacă pe mine, am intrat să cumpăr, nu vând aici. Cu vecinele care ştiu mai bine decât tine ce-ţi vindecă ţie acneea, ce te-ajută pe tine să slăbeşti şi cât zahăr să pui la kilu’ de vişine. Cu toate caserolele de plastic ce trebuie duse acasă. Nu-ți mai rămâne loc în bagaj de nimic altceva. Cu orice titlu de tabloid senzațional, exclusiv și incredibil. Cu What’s Up – Taxi. Nu mai pot s-o aud, ia troleul! Cu mamele care nu le răspund copiilor la întrebări. Sau zic ceva sictirite.

În general sunt un om pașnic, dar am și ziua aia, a treizeci și una. Și s-a întâmplat să-mi pice 31-le în 18 astăzi. Așa că am dormit și când m-am trezit era gata 🙂

_________________

Scris de Nekta  ♥.