CHIRII

Aș putea da calendarul mult mai departe, până-n ziua aia urâtă când m-am cazat în căminul de fete din Hașdeu și-am plâns primele 2 săptămâni, aș putea să-l dau și mai aproape, până la dimineața aia când am ajuns cu bagajele sus în Gruia, dar nu, n-o să dau calendarul până acolo. Îl dau înapoi fix numai până-n 28 septembrie 2013. Până acum un an. Dar exact acum un an. Fetele au ajuns în 26 și eu în 28, când era curățenia gata. M-am băgat direct la tigaie și-am făcut cartofi fierți și prăjiți. Cred că da, cred că ăsta a fost primul meniu. Foarte apreciat, aveau fetele, așa cum am și eu, o slăbiciune pentru cartofii ăia. Buni m-a învățat cu ei și eu le-am învățat pe fete. Acum, aici unde stau, nu mai mănânc cartofi. Pe motiv că sunt foarte grei și greu de cărat de la Billa până acasă. Dar acum un an, deci exact acum un an, ne era plină cămara de cartofi. Un sac sau o navetă. Un sac, că Dia râde când zic navetă. Măcar de-ar fi fost spațială. Cine naiba are o navetă spațială în cămară?!

Se-mplinește deci un an. Un an de când n-am funcționat. Formula de chirie în patru n-a fost un succes și acum îmi place să cred că ne e mai bine fiecăruia așa și acolo unde suntem. Dar uneori când spăl vasele sau mi se termină uleiul îmi amintesc de apartamentul de pe Titulescu și mă învinuiesc o clipă că n-am funcționat. Apoi îmi revin. Ne e mai bine așa.

Când lumea aude că te muți împreună cu gașca vine la tine, la cafele, la grătare, la clătite, la traiul ăla bun când afară-i ploaie. Când lumea aude că te muți separat de gașcă vine cu povești. „Șțiu sigur că s-au certat”, „da’ de ce nu mai stați împreună?”, „cine a rămas acolo?” Încă și acum după un an mai există așa tâmpite întrebări. Curiozitatea a omorât pisica și mie nici măcar nu-mi plac pisicile, deci nu mă deranjează 🙂

Când te muți dintr-o parte în alta, în afară de nervii ce-i mănânci o dată cu împachetatul, încă o dată cu despachetatul, căratul, curățenia și conexiunea la internet mai și crești și mai și înveți, dar de astea îți dai seama mult mai târziu, când te-apucă pe tine din senin să dai paginile calendarului înapoi.

Am învățat că unii oameni se sperie de geamul deschis dimineața, alții iubesc aerul rece și pielea de găină. Unii oameni nu fac atâtea dușuri câte faci tu și alții nu fac niciodată duș fără să-și spele și părul. Unii-și fac la prima oră ceai, alții cafea. Unii oameni mătură camera mult mai des decât consideri tu necesar. Unii își spală farfuria imediat după ce au mâncat și alții imediat după o săptămână. Unii își țin punga de gunoi la ușă, alții dau un 2 lei doamnei de serviciu să-l ducă. Înveți că unii se trezesc când tu mergi la somn, că pâinea cu untură e mai bună noaptea decât ziua, că nimănui nu-i place păr în cadă, dar nimănui nu-i place nici să-l strângă. Înveți că siguranțele pică dacă ai 300 de cabluri în priză, înveți să le ridici, înveți să repari centrala, să schimbi becul și să chemi un vecin când e dulia de vină. Înveți să renunți la ghetele alea noi că uite a venit gazul și unii oameni îl plătesc la zi. Înveți să pui moda pe locul doi. După prima inundație înveți să bandajezi bine cu scotch furtunul ăla de la mașina de spălat. Înveți că unii oameni nu pot vorbi în șoaptă și la naiba cu somnul! Înveți minunatul clișeu cum că viața asta-i prea scurtă s-o dormi. Sau să stai în chiria greșită. Am învățat că unii oameni funcționează excelent în grup. Sau în doi. Sau singuri. Sau că unii nu funcționează deloc singuri, înnebunesc, sunt triști. Eu (îmi) zic: nu-i nimic greșit în a schimba chirii. Schimbă-le. Schimbă locul, schimbă oamenii, schimbă-te tu până-ți găsești binele.

Că și când îl găsești…mamă, maaaamă! 😉

____________________________________________

Scris de Nekta  ♥.