ODĂ PARACETAMOLULUI

La micul-dejun cafea cu paracetamol,
la prânz supă cu paracetamol,
la cină ceai cu paracetamol.
Când eram mică mereu mă consolau mai marii:
– Lasă, Ionuța, că numai oamenii deștepți răcesc vara!
Brusc am devenit un Vivaldi al gripei,
răcesc în toate patru sezoanele,
orice ar înseamna asta.
Am băut atâtea ceaiuri săptămâna asta
încât Samsara ar putea fi numele meu mijlociu.
Pleoapele nu-mi mai răspund la comenzi,
scriu în Word cu ochii-nchiși,
dac-ar tăcea toată lumea aș putea auzi
un om care dă zăpada de pe trotuar cu lopata,
halucinez,
sunt fântână arteziană,
hapciu, curg, țâșnesc,
miros a somn,
Fluocinolon
și sunt o idee mai amară decât de obicei.
Aud șușotind pe la uși:
– Fata asta înghite medicamentele ca pe bomboane!
Ce prostuți.
Bomboanele se sug,
în niciun caz nu se înghit,
iar gândul la un paracetamol supt
până la ultima lui dâră de amărăciune
îmi face umerii să se-adune.
Luatul unui paracetamol e ca saltul cu parașuta: sport extrem.
Am răcit, mi-e rău, mă tem.

____________________________________________

Scris de Nekta  ♥.