TÂRGURI

Cât încă eram în grădiniță să zicem că se acceptau fazele astea. Aveam o pungă de jeleuri sau ciocolată, le împărțeam cu prietena cea mai bună, veselie pe felie, desenam, coloram, ne jucam de-a vecinele, apoi ea mă trăda pentru o altă vecină care avea „mai fain în casă” și nu se mai jucau și cu mine. Eu, de nervi și inimă rănită, izbucneam:
– A, da? Atunci să-mi dai imediat înapoi jeleurile și ciocolata pe care ți le-am dat! Hai, hai, scoate-le din stomac!
Bineînțeles, fetița trădătoare nu avea cum să facă asta, se speria, plângea și în final ne făceam vecine din nou.

Apoi am mai crescut și am văzut elevi îndrăgostiți, dacă nu în clasa mea, atunci în clasa vecină sută-n mie. Băieților le dădea mustăcioara, iar fetelor acneea, vocea lor se îngroșa, șoldurile noastre se lățeau. Pe holurile școlii ne-am tot lovit de copii ce-ncercau sărutul franțuzesc, de multe ori finalizat doar c-o ciocnire de smalț, spre dezgustul spectatorilor 🙂 Apoi venea sărbătorirea unei luni de puberto-relație ( a se citi „ținut de mână în pauze și A+I = LOVE cu creta pe tablă”) printr-un cadou-suvenir. De cele mai multe ori un ineluș sau o brățară din argint. Ceva mai târziu, tragica primă despărțire.
Discuția între băieți:
– Nu mai stau cu aia, i-am dat verde.
Discuția el-ea:
– Și să-mi aduci înapoi brățara ce ți-am dat-o!
Un fel de scoate tot din stomac. Faza de la grădi.

Și mai târziu de atât, prima dată. Prima noapte. Sau zi, după caz. Aia în care ai avut emoții, furnicuțe, dorință, neîndemânare, durere, plăcere, fapt consumat. Înțelegi tu. Ce s-a dizolvat atunci acolo nu s-a mai putut cere sau da înapoi. Nu jeleuri, nu brățară.
Imediat după, feelingurile alea adevărate. Iubirea, mama ei de treabă! O mi-nu-ne când e reciprocă, un de-zas-tru când nu. Trăiri intense, puls dublat în prezența ei, gelozie triplată când o salută pe alta, ceartă gravă, despărțire monstru. (Am presupus că monstrul e mai dur decât gravul.)

Ăștia suntem. Noi, oamenii. Era mult mai simplu când târgul se făcea cu jeleuri și brățări. Nu te mai joci cu mine? Foarte bine. Să vedem cine te mai îndulcește! Nu mai stai cu mine? Foarte bine. Ține-ți, dragă, brățara înapoi, amaneteaz-o și ia-ți un suc!
Nu mai ai nevoie de dragostea mea? Mi-o dai înapoi. Merci, ești un drăguț! 😀 Bați cu pumnul în masă pentru libertatea ta? Nicio problemă, hocus pocus dezlegatus! Poftim, ești liber! Altceva? Cu ce vă mai servim? Poate un pahar de vin lângă musacaua de emoții tocate? Noo? Din partea casei. Gratis. Moca. Free. Cadou.

Că ne facem cadouri noi între noi. Uite, îți dau jumătate din timpul meu, tu dă-mi-l pe-al tău tot! Ba dăm prea mult, ba dăm prea puțin. Prostuți suntem, să mor! Ba primim tot și nu oferim nimic. Ba oferim tot și nu cerem nimic în schimb. Și alte nesfârșite combinații. Vezi, de-asta umblu eu mai mult în Profi, că-n piață nu mă știu târgui. Și tot de-asta mi-e frică uneori să primesc atenție. Să nu care cumva s-o accept, să mă obișnuiesc cu ea și după aia să o ceară înapoi. Păi nu mai bine n-o acceptam eu de la bun început? Riscante târguri. Riscante.

____________________________________________

Scris de Nekta  ♥.