Oamenii mari, când se întâlnesc pe stradă, lasă plasele de nailon din mână și se opresc la povești nemuritoare. Povestesc, povestesc, povestesc tare și râd, râd, râd zgomotos fără să le fie puțină rușinică la obrăjor că blochează traficul, fie el și pietonal. Oamenii mari, când se întâlnesc pe stradă cu alți oameni mari, uită pentru ce s-au dus în oraș, cât e ceasul sau că au și copiii după ei. Și se-ntind, domnule, se-ntiiiiiiiind la vorbă până face plodul istericale chiar acolo, în mijlocul drumului. „Maaaaaami, mai stăăăm?”, „Maaaaaami, hai să mergemmmm!” Io-l înțeleg pe copil. Ba chiar compătimesc.
Oamenii mari, când se întâlnesc pe stradă, nu se despart niciodată fără un: „vă așteptăm pe la noi, acum de când nu ați mai fost?!” Răspunsul vine automat: „mai haideți și voi, că noi am tot fost!” Aceleași minciunele. Adevărul e că nu țin niciunii morțiș să se chiar vadă, dar românului tare-i place teatrul, de ce să nu-l exerseze stradal dacă prinde ocazia? Aplauze și-am închis cortina 🙂
.
Oamenii mari, dacă se chiar întâmplă pe bune să-i aibă vizită pe ăia de la-nceput de text, după ce se pupă în hol, spun mereu: „haideți, haideți înăuntru, nu vă mai descălțați, intrați așa, haideți, serios!” și ăia în hol se tot apleacă, sanchi, să se desfacă la ghete, deși știm cu toții că-i numai la vrăjeală și că oricum așteaptă să insiste gazdele și să intre încălțați pe covoru’ ăl’ bun. Ceea ce se și întâmplă. Și tu, copil fiind, ai aspirat înainte să vină ăștia. Că te-a pus maică-ta, că după-masă aveți musafiri. Și după vizită rămân urme de bocanc pe covor și firimituri de la Salatini. Pe care ghici cine le curăță? Yessir, avem un câștigător!
Uite de-aia n-o să-mi pun eu covor niciodată-n casă, neam! Când mă mut la căsuța mea de-adevăratelea. Cu credite, și rate, și draperii înflorate, frate! Pentru că-s mocicoșe covoarele. Nu le înțeleg, nu mă-mpac cu ele. Adună mult praf și păr și se tocesc. Și acoperă parchetul, iar mie fix ăla-mi place: lemnul gol! Alb. Și lasă că n-o să-ți fie rece la picioare, că eu fac foc. La bloc.
(am vrut doar să rimeze)
____________________________________________
Scris de Nekta ♥.
Un blog de Nekta Ioana Dedu 
Eh, uite de-aia ultima oara cand au intrat la mine niste oameni care se pregateau de teatrul cu pricina, am trantit-o repede: „Intrati asa ca oricum e foarte murdar pe jos.” A functionat.
ApreciazăApreciază
foarte tare! :))
ApreciazăApreciază
Eu as zice ca aia cu teatrul sunt oarecum „de apreciat”… Adica na, vorba aia, gestul conteaza! Dar ce sa zici de aia care vin intr-o sambata seara, taman dupa ce ai facut si tu un dus ca erai transpirata dupa atata curatenie de sambata si intra incaltati fara nici o problema, ba poate mai si intreaba: „Trebuie sa ne descaltam?”. Iar tu tot printr-un gest teatral sau de bun simt sau cum vrei sa il denumesti raspunzi: „Nu, intrati linistiti!” Dar in gandul tau… 😀
ApreciazăApreciază