La noi în clasă când a aparut termenul „deoarece” copiii nu-l foloseau bine. Ziceau „deoarece pentru că”. Eu il foloseam bine, deoarece eram foarte sfătoasă. Apoi a apărut „ambele” și da, ai ghicit, copiii ziceau „ambele două”. „Cobori în jos”, „urci în sus”, greșite toate până să trecem la lecția de Eminescu și Luceafărul lui ce-și lua startul coborând fix în jos. Ca să vezi.
Și-atunci ai stat și te-ai întrebat pentru ce naiba ți-a scăzut ție 50 de sutimi la test. Ai zis „lasă, mai bine joc fotbal și mă axez pe matematică” și acum ai job foarte bine plătit în IT și joia ieși la o minge cu băieții. Dar nu te mai miști ca-n tinerețe, ți-a crescut o minge-n loc de abdomen. Te cam trage în jos.
Pe fiica ta cu părul în codiță o s-o-ntrebe la un moment la școală ce lucrează părinții. O să zică mândră „tati e IT-ist”, iar mamă-sa habar nu am. Știu doar că nu-s eu aia. Eu am rămas la cuvinte, deoarece pentru că fiindcă altceva nu știam. La-nceput am câștigat cu ele: febeuri la comunicare, zece la română, simpatia ta o vreme, ceva bani în prezent pe reclame și cam asta-i.
Cu timpul ajungi să te-ntrebi la ce folos atâtea cuvinte? Te-ncurci în ele. Eu zic că „iartă-mă”, „mulțumesc” și-un „te iubesc” la timpul potrivit schimbă vieți. În rest, multe gesturi tandre s-aveți! 😉
__________________________
Scris de Nekta ♥.
Un blog de Nekta Ioana Dedu 
Unii rămân la cuvinte deoareceşipentrucă dar mai cu seamă fiindcă le cunosc Puterea.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
imi place puterea aia cu P mare 😉
ApreciazăApreciază
frumoasă asta
ApreciazăApreciat de 1 persoană
te pup!
ApreciazăApreciază
Ha ha ca fain zici… de-acum s-a dus vremea lui „deoarece” si stam sub imperiul lui „deci efectiv ca sa zic asa” si a lui „wow deci.. wow”. Cu astea se dezvolta azi comunicarea falfabetzilor nostri, intre care IT-istii stau desigur la loc de frunte…
ApreciazăApreciat de 1 persoană