CÂND ERAM MICĂ

 

Când eram mică nu mâncam orez.

Dar mâncam mult gălbenuș cu zahăr.

Când eram mică nu înțelegeam de ce nu spargem televizorul ca să intrăm în el și să ajungem instant în vacanță (erau imagini cu o piscină când mi-a venit ideea asta, televizorul a rămas totuși intact).

Când eram mică credeam că toate formațiile de la radio cântă live, unele după altele. Nu puteam înțelege ideea de casetă. Credeam că un nene le face semn și spune „acum voi urmați” și ei cântă toată ziua la comandă.

Când eram mică vorbeam într-o limbă proprie prin casă. Îi spuneam engleză. Încă mai vorbesc. Dar în română.

Când eram mică nu reușeam să învăț alt joc de elastic în afară de „Româneștile”. Putem spune că eram un loser și toți ceilalți copii o știau.

Când eram mică luam câte un bibelou în mână și vorbeam singură în fața oglinzii. Mulțumeam fanilor. Tocmai mi se decernase premiul, iar eu țineam un discurs 🙈.

Când eram mică am furat o panseluță din curtea lu’ Lelea Anică. Cred că de atunci îmi plăceau florile.

Când eram mică mă trezeam la ora 7 și în vacanță.

Când eram mică plănuiam spectacole cu ceilalți copii de la buni de la bloc.

Când eram mică credeam că bunicile sunt nemuritoare.

Când eram mică am pus ursulețul de pluș pe foc. Credeam că reșoul electric poate fi folosit drept scăunel. Dar se pare că nu. Nu pentru mult timp.

Când eram mică am rupt lănțișorul de aur și l-am pus înapoi în cutiuță, considerând că se va lipi de la sine. Dar lănțișorul n-a cooperat.

Când eram mică credeam că mami are un ochean prin care vede tot ce fac eu la grădiniță. În felul ăsta îmi țineam agrafele în păr toată ziua. Bună strategie, mami! A funcționat.

Când eram mică primeam roluri bune în scenete. Cel mai bine am jucat-o pe Doamna Vulpe. Să spună asta ceva despre mine?! 😂

Când eram mică m-am ascuns atât de bine la „de-a v-ați ascunselea”, încât ceilalți copiii s-au săturat să mă mai caute și au continuat jocul fără mine. Iar eu îi observam din ascunzătoare. Niște trădători!

Când eram mică voiam să mă fac femeie de serviciu, apoi pictoriță, apoi profesoară de religie. Inspirate și inedite alegeri, ce pot să spun.

Când eram mică rămâneam trează până termina mama de citit povestea. Voiam să știu finalul și poate chiar să-mi mai citească una, bonus. Când am mai crescut am început să citesc singură, pe ascuns, până la ore târzii.

Când eram mică voiam să mă fac mare. Acum, ai ghicit, m-aș face mică. Măcar pentru pungile de 1 Iunie și tot ar merita.

NEKTA