PRINŢUL DIN POVESTE

Despre prinții curajoși, tineri și frumoși ne învață, din toată vremea, cărțile de povești. Despre prinții călăre pe cai albi ne citesc seara, mămicile, înainte de culcare. Și visăm la ei cu ochii închiși, visăm la ei cu ochii deschiși, visăm la ei în orele de mate, cu fața în palmă și privirea pe geam, visăm cu teama de-a nu fi trezite, de-a nu se sparge bula feerică-n care ne-am instalat.

Despre prinții zilelor noastre, cu ochi verzi și curați, care-ajung în Capitală cu trenul de Brașov, cu rucsacul în spate, vizibil emoționați și obosiți, dar gata să se-arunce-n chestia aia numită iubire, nu se scriu prea multe. Ei nu-s de găsit în basme. Pe-aceștia o să-i descoperim singure, cu puțin noroc, într-o seară ploioasă de septembrie, în mijlocul unei săli de bal. Și, dacă suntem suficient de zâne, o să rămânem cu ei pe cap până la adânci bătrâneți.