ZIUA POEZIEI

După Ziua Fericirii de ieri
a venit Ziua Poeziei de azi,
iar mâine va fi Sfânta Zi de Vineri,
ziua zilelor,
șefa lor,
tot un fel de fericire,
chiar fericirea supremă a întregii săptămâni,
pentru că pentru asta lucrăm,
pentru asta sperăm,
pentru asta tăiem restul zilelor din calendar.
Deși m-am născut într-o zi de vineri,
o mie nouă sute nouăzeci,
(bun an)
preferata mea este joi,
pentru că rimează cu joy
și imediat după ea urmează bucuria.
Spunea cineva că omul așteaptă toată iarna căldura verii,
toată săptămâna ziua de vineri
și toată viața fericirea.
Probabil avea dreptate.
Poezii cu rimă, ritm, măsură și cezură nu o să vă scriu,
nu este stilul meu,
nu mă omor după așa ceva,
căutați la greii eminescieni, alecsandrieni, bacovieni
sau orice altceva se mai cere la BAC,
așa zisul examen al maturității.
Nu le contest talentul,
în niciun caz nu mă compar cu dumnealor,
dar am voie să nu îmi placă.
Poezia, ca și fericirea, plus vinerea de mâine
pentru mine sunt o stare.
Poezia, zice DEX-ul,
este farmec,
frumusețe,
încântare.
Adică exact cu ce te poți alimenta
într-o zi de vineri în care ai decis
că-ți bagi picioarele în coșul plin de rufe,
praful de pe televizor,
firimiturile de pe gresie,
scamele din covor
și urci în mașină,
pui CD-ul cu muzică folk,
numai bun de karaoke la drum
într-o excursie pe care n-ai plănuit-o în avans,
dar care se va dovedi a fi
o minunăție.
O poezie.
💛

Nekta