M-am ferit toată viața de termenul de „cea mai bună”, deși, culmea, a trebuit să îl folosesc din plin. Cea mai bună notă. Cea mai bună clasă. Cea mai bună dirigintă. Cea mai bună poză. Cea mai bună reclamă. Cea mai bună piesă. Cea mai bună chirie.
Cea mai bună prietenă. Aici, lucrurile se complicau. Dacă spuneam cu voce tare un nume, se supăra alt nume. Și nu ieșea nimic bun din treaba cu cea mai bună.
Adevărul este că MAMA a fost, chiar și când nu vedeam asta, cea mai bună prietenă a mea. A fost, este și va fi adevărata și cea mai bună prietenă, gândul meu, ochii mei, mâinile mele. Sunt frântură din ea și ea din mine, fiindcă-i înrădăcinată-n sufletul meu și inima mea, care pentru minte sunt lucruri diferite. Inima o văd roșie, iar sufletul gri cu alb, ca o ceață.
Mama este pulsul meu, roșul din vene, iubirea din ochi, surâsul din buze. Mâinile cu care scriu, picioarele cu care alerg spre visele mele. Mama este singura care merită titlul de „cea mai bună”. Am convingerea că pentru mame a fost conceput acest grad.
Iar azi este cea mai bună zi. Ziua ei.
La mulți ani! Să fie cei mai buni.
🧡
Un blog de Nekta Ioana Dedu 
Ce zici?