30

Eu și mama avem un obicei foarte drag nouă. De câte ori merg acasă ne facem unghiile împreună. Îi duc mereu câte o ojă nouă, ea îmi arată ce mai are prin colecție, este o chestie simplă, a noastră, care ne aduce bucurie.

Vara facem asta pe terasă, iar iarna la masa din living. Înainte ne mai „ascundeam” prin baie, să nu se simtă miros de acetonă în toată casa, pe tata îl cam deranjează, are o sensibilitate, dar ultima dată când a văzut că ne „deschidem salonul” zice: „Am devenit mai îngăduitor”.

Despre asta cred că ar trebui să fie vorba. Să fim mai îngăduitori cu noi, cu familia, cu ce ne face nouă bine. Să ne permitem mici plăceri.

Mi-am propus ca-n prezent și-n toți anii care vor veni să mă bucur cât mai mult de viață cu părinții și Marius al meu. Pentru mine, familia este totul. Totul, vă spun!

Dacă e rost de-o nuntă, o să mergem. Dacă e rost de dans, o să dansăm. Dacă e rost de râs, o să râdem până încep să ne doară obrajii. Dacă e rost de iubire, o să ne iubim până la sfârșitul lumii.

Dacă e 17 februarie, este despre acești doi oameni care m-au crescut în iubire și bunătate. Au astăzi 30 de ani de căsnicie. Cu dragoste, înțelegere și îngăduința despre care vorbea tata mai sus.

La mulți ani, dragii mei!

P.S. Am cumpărat azi o ojă nouă. O aduc week-endul viitor! 🙂