Văd pe lângă spălătoria auto o tipă-n pantaloni scurți, bronzată, cu portofelul în mână și-o carte veche lipită de el. Vine dinspre Kaufland în ritm alert. O verific subtil de celulită, are puțină, da' e bronzată și se ține bine. Toate femeile fac asta cu verificatu', comparatu', mai slăbuț cu recunoscutu', da' așa ne e... Citește în continuare →
Când stau în balconul meu mic, înghesuit și ușor mucegăit şi-aștept să dea apa de ceai în clocot, c-am început să beau tot felul de ceaiuri, care mai de care mai purificatoare, (știți oamenii ăia care te-ntreabă când îi vizitezi „îți fac un ceai?”- cred c-am devenit unul dintre ei) privesc afară, să văd care... Citește în continuare →
Aș putea da calendarul mult mai departe, până-n ziua aia urâtă când m-am cazat în căminul de fete din Hașdeu și-am plâns primele 2 săptămâni, aș putea să-l dau și mai aproape, până la dimineața aia când am ajuns cu bagajele sus în Gruia, dar nu, n-o să dau calendarul până acolo. Îl dau înapoi... Citește în continuare →
Acasă la Cluj a venit azi toamna. Aceasta este o compunere. Cu epitete, imagini vizuale, figuri de stil. Poate și figuri geometrice dacă avem trusă. Mi se pare că nu. Acesta este sufletul meu azi. Te va plictisi. Nu știu dacă numai pentru o zi sau un sezon întreg, nu știu dacă-i musafir sau gazdă,... Citește în continuare →
Eu am mai tot zis că la mine la bloc nu se întâmplă nimic, că mai sunt ăia ce lustruiesc mașina lu' ăla din Germania în față la scară, dar multă vreme, chiar foarte multă vreme eu am crezut că nu am vecini deloc. Mi-am zis ”maaamă Nekta, ce afacere ai făcut, e liniște aici,... Citește în continuare →
Aici la mine la bloc, unde m-am mutat, că doar te-am exasperat, nu se întâmplă nimic, niciodată. Da' și când se întâmplă, atunci ne bucurăm cu toții. Unu' și-a adus o mașinucă făinucă din Germania, nu știu marca sau cu câți bani exact, da' al nostru și-a luat automobil și toată ziua-i în fața scării.... Citește în continuare →
N-a existat și nu există, oficial nu există, loc în care să mă mut și să nu se-ntâmple ceva. Ori pușcau țevile alea comuniste tot când eu eram urcată pe tocuri de 15, gata să ies în vreun club, dar nu înainte de a vâsli lejer în rochiță și lighean prin bucătărie, ori centrala, centrala... Citește în continuare →
Un blog de Nekta Ioana Dedu 