Din banii de majorat mi-am cumpărat un stepper pe care l-am folosit pentru funcția lui primele două săptămâni, următorii ani fiind utilizat doar pe post de cuier, adică-mi mai arunc câte-o bluză pe el când mă dezbrac seara sau mai agăț câte-o plasă de nailon. Dacă nu l-aș avea în casă m-aș criza pe motiv... Citește în continuare →
Mă chinuiam zilele trecute în trenul de Sibiu să-mi cobor uriașul bagaj și să mă-ndrept spre ușă, să fiu sigură că pot târî în timp util „fiara”, când mă vede un domn simpatic și zice: - May I help you? (Te pot ajuta?) - Oh, yes, please!! (Ioi, da, te rog!!) zic eu bucuroasă că-mi... Citește în continuare →
La inventarul estival s-au înregistrat 100000 de selfieuri, 10000 de copii pierduți, 1000 de băi de soare, 100 de băi în mare, 10 pescăruși în zare și tot atâtea limonade puse la bătaie când ai sete de ploaie. Au gust de toamnă ultimele zile de vară și miros de cămară. După o vreme, pozele aproape plictisesc,... Citește în continuare →
Văd pe lângă spălătoria auto o tipă-n pantaloni scurți, bronzată, cu portofelul în mână și-o carte veche lipită de el. Vine dinspre Kaufland în ritm alert. O verific subtil de celulită, are puțină, da' e bronzată și se ține bine. Toate femeile fac asta cu verificatu', comparatu', mai slăbuț cu recunoscutu', da' așa ne e... Citește în continuare →
Poate ar trebui să spunem mai des ce simțim, că și-aşa simțim destul de rar si poate aşa n-o să ne mai trezim peste 10 ani într-o cearta conjugală gândindu-ne din fotolii „bă, ce prost am fost în tinerețe că nu i-am zis, da' şi ea proastă că n-a mai zis nimic şi-acum la bătrânețe... Citește în continuare →
Am în geantă cu mine o carte de poezii. O port peste tot. O mut dintr-o geantă-n alta. „Oare am uitat ceva? Portofelul, șervețele („fetele au mereu șervețele la ele”, mi-a zis odată un băiat) ...ah, și da, cartea mea de poezii.” Are rimă albă. Eu, cum port negru cu drag, am zis că mai... Citește în continuare →
Prin multe mode am trecut și multe stiluri am schimbat din '90 și până acum, ca să m-opresc la teniși, blugi și bluze negre. Și-mi pun mâinile-n cap și cu greu m-abțin să nu-l chiar dau de vreun perete când, prin poze vechi, mă găsesc cu trei eșarfe fosforescente în jurul gâtului, de parcă-l purtam... Citește în continuare →
În seara asta am sunat-o pe mama. Plângea. Când mama plânge la telefon mă gândesc automat că a murit cineva și urmează să-mi dea ea vestea grea. E o prostie poate, dar ăsta-i primul meu gând când mama plânge. Mă aștept la ce-i mai rău. Și pentru mine, răul relelor e să nu mai existe... Citește în continuare →
Viața-i ce se întâmplă când te oprești un minut din spălat vase, despachetat plase, tragi pătura de pe colțar, o muți în balcon, dai play la un concert Ed Sheeran, are piese și mai... Citește în continuare →
De când e lumea se știe că manichiuristele, frizerițele și țigăncile ce vând flori cunosc toate bârfele orașului. Dețin cele mai picante informații. Dacă ar fi jurnaliste, ele ar scrie articolele alea ieftine-n Click și CanCan. Le știu pe toate. Cine cu cine s-a combinat, care pe care a înșelat, cine de cine a divorțat,... Citește în continuare →
Poate că unii o știți de la ghișeu, de la „Impozite și Taxe Auto”, în special băieții îmi zic „am văzut-o azi pe maică-ta, am fost să-mi înscriu mașina” și ea îmi zice „cu soțul lui Ale Șerban m-am întâlnit săptămâna trecută, a venit să rezolve ceva” și eu râd, „auzi că Șerban, ce șoadă... Citește în continuare →
Eu am mai tot zis că la mine la bloc nu se întâmplă nimic, că mai sunt ăia ce lustruiesc mașina lu' ăla din Germania în față la scară, dar multă vreme, chiar foarte multă vreme eu am crezut că nu am vecini deloc. Mi-am zis ”maaamă Nekta, ce afacere ai făcut, e liniște aici,... Citește în continuare →
Azi în Billa bag în coș un ulei Clever că-i mai ieftin ca Bunica și-mi rămâne și de-o Eugenie și patinez mai încolo spre băuturi. Văd un cuplu superfain, un el bărbos cu un rucsac uriaș în spate și o ea cu pălărie de catifea, cu o mână pe un vin, cu alta pe telefon:... Citește în continuare →
Când ne-am cumpărat Loganul a zis în sat că ce mașină străină și-a luat Nicușor și că e mai ”susă” decât a domnului părinte, deși era exact cum sunt toate mașinile Logan, doar că pe altă culoare. Când am găsit de-un Crăciun sub brad și un kiwi printre dulciuri s-a tăvălit de râs și-a zis:... Citește în continuare →
Ori de câte ori mă prinde noaptea pe-afară, mi se face frig și mă grăbesc acasă, să mă bag în halat și să iau un paracetamol, deși aș prefera să mă grăbesc spre ”acasă la tine”, să mă bag la tine-n scară și să te iau pe tine în brațe. Am început să beau ceai. Ceaiuri.... Citește în continuare →
Buni Cici, când era tânără, și-a propus săraca să-și cumpere la primul salariu un pachet de unt să-l mănânce gol. Crescând într-o familie cu 7 copii, cumva se justifică râmnirea ei. Desigur că în ziua plății i s-a părut de-a dreptul grețos untul fără pâine și ”vezi de treabă puiu' lu' buni că nu l-am... Citește în continuare →
Un blog de Nekta Ioana Dedu 