Mă chinuiam zilele trecute în trenul de Sibiu să-mi cobor uriașul bagaj și să mă-ndrept spre ușă, să fiu sigură că pot târî în timp util „fiara”, când mă vede un domn simpatic și zice: - May I help you? (Te pot ajuta?) - Oh, yes, please!! (Ioi, da, te rog!!) zic eu bucuroasă că-mi... Citește în continuare →
Prin multe mode am trecut și multe stiluri am schimbat din '90 și până acum, ca să m-opresc la teniși, blugi și bluze negre. Și-mi pun mâinile-n cap și cu greu m-abțin să nu-l chiar dau de vreun perete când, prin poze vechi, mă găsesc cu trei eșarfe fosforescente în jurul gâtului, de parcă-l purtam... Citește în continuare →
La noi în clasă când a aparut termenul „deoarece” copiii nu-l foloseau bine. Ziceau „deoarece pentru că”. Eu il foloseam bine, deoarece eram foarte sfătoasă. Apoi a apărut „ambele” și da, ai ghicit, copiii ziceau „ambele două”. „Cobori în jos”, „urci în sus”, greșite toate până să trecem la lecția de Eminescu și Luceafărul lui... Citește în continuare →
Cât încă eram în grădiniță să zicem că se acceptau fazele astea. Aveam o pungă de jeleuri sau ciocolată, le împărțeam cu prietena cea mai bună, veselie pe felie, desenam, coloram, ne jucam de-a vecinele, apoi ea mă trăda pentru o altă vecină care avea „mai fain în casă” și nu se mai jucau și... Citește în continuare →
Pe toate prietenele mele de-o vârstă cu mine le cheamă Alina sau Andreea. Și Ioana, vai, cum era să uit. Și Ioana. Ca pe mine. Generația mea a avut în clasă vreo două Andree, două Mădăline, trei Ioane, câteva Aline să ne-aline inima și ceva Diane, da, și Diane au fost. Să fie. La Sf.... Citește în continuare →
Dacă s-ar putea să interzic o zi nu m-aș arunca pe luni cum ați fi tentați să credeți. Aș interzice duminicile. Toate. Pentru că-s toate la fel. Urâte și...triste cumva. Te trezești direct noaptea, că după 5 e întuneric deja și te-apasă o durere enervantă pe frunte, ochi, pleoape. Plapuma-i jumate pe jos, cearceaful adunat... Citește în continuare →
Azi-noapte eram într-un carusel la 2 metri de plajă. M-am trezit fericită cumva și licărea telefonul. Zic, sigur e un mesaj de bună dimi de la mami sau Alex. I-a luat-o mami înainte. Oglinda a fost foarte de gașcă și ea astăzi. Am văzut o față veselă și curată și-am zâmbit după ea. Chestia e... Citește în continuare →
Mi s-a părut că m-am întâlnit cu mine. Azi, după votări. Am coborât scările și-am văzut-o. Era în fața mea. Dintr-o dată. Înaltă, intrată toată într-o salopetă de fâș, cu bocanci și șosete groase, cu o coadă dezordonată sub un fes cu cănac. Era Ioana în clasele primare. Trăgea după ea o sanie goală și... Citește în continuare →
Un blog de Nekta Ioana Dedu 