Ce înseamnă rușinea am învățat în clasa I, când ni se cerea Gărgărița, un manual pe bani, mai greu de găsit în Mediaș, dar mai ușor de achiziționat din Sibiu. Un părinte cu drum la județ, bine intenționat omul, a luat două bucăți. Una pentru fiică-sa, una pentru mine. Problema a fost că ai mei... Citește în continuare →
Prin multe mode am trecut și multe stiluri am schimbat din '90 și până acum, ca să m-opresc la teniși, blugi și bluze negre. Și-mi pun mâinile-n cap și cu greu m-abțin să nu-l chiar dau de vreun perete când, prin poze vechi, mă găsesc cu trei eșarfe fosforescente în jurul gâtului, de parcă-l purtam... Citește în continuare →
Am început să iubesc. Duminicile. Ceață afară, ceață-n bucătărie, aburi în ibric, un teatru radiofonic prins chiar pe final, destul cât să te bage-n stare. Scorțișoară-n cafea. Pâine neagră cu semințe și unt. De fapt, era rustică cu semințe. Dar, ups, cacofonia! Fericire pură într-un mesaj de la mama. Sună bine albumul lui Thicke. Dedicat... Citește în continuare →
În seara asta am sunat-o pe mama. Plângea. Când mama plânge la telefon mă gândesc automat că a murit cineva și urmează să-mi dea ea vestea grea. E o prostie poate, dar ăsta-i primul meu gând când mama plânge. Mă aștept la ce-i mai rău. Și pentru mine, răul relelor e să nu mai existe... Citește în continuare →
Cât încă eram în grădiniță să zicem că se acceptau fazele astea. Aveam o pungă de jeleuri sau ciocolată, le împărțeam cu prietena cea mai bună, veselie pe felie, desenam, coloram, ne jucam de-a vecinele, apoi ea mă trăda pentru o altă vecină care avea „mai fain în casă” și nu se mai jucau și... Citește în continuare →
Erau la noi la bloc niște copii nu neaparat deștepți grămadă, dar șmecheri. Adică știau ce să zică să se scoată din orice situație sau să te blocheze. Erau isteți totuși. Dacă te contraziceai cu ei, indiferent pe ce temă, dacă nu știu, tu ziceai că Charizard nu-i chiar așa bun ca Arcanine păi s-a... Citește în continuare →
Aș putea da calendarul mult mai departe, până-n ziua aia urâtă când m-am cazat în căminul de fete din Hașdeu și-am plâns primele 2 săptămâni, aș putea să-l dau și mai aproape, până la dimineața aia când am ajuns cu bagajele sus în Gruia, dar nu, n-o să dau calendarul până acolo. Îl dau înapoi... Citește în continuare →
Viața-i ce se întâmplă când te oprești un minut din spălat vase, despachetat plase, tragi pătura de pe colțar, o muți în balcon, dai play la un concert Ed Sheeran, are piese și mai... Citește în continuare →
Eu am mai tot zis că la mine la bloc nu se întâmplă nimic, că mai sunt ăia ce lustruiesc mașina lu' ăla din Germania în față la scară, dar multă vreme, chiar foarte multă vreme eu am crezut că nu am vecini deloc. Mi-am zis ”maaamă Nekta, ce afacere ai făcut, e liniște aici,... Citește în continuare →
Am în lista mea un băiat care este tot timpul trist. Nu face nimic altceva decât să fie trist și să o arate. Îl aveam înainte și pe mess, știi vremurile alea cu ”Alina, dă un BUZZ când ești”, ”DND”, ”Hai Româniaaaa!! SCZ DE MASS” și alte statusuri triste și profunde puse de băiatul meu... Citește în continuare →
Azi în Billa bag în coș un ulei Clever că-i mai ieftin ca Bunica și-mi rămâne și de-o Eugenie și patinez mai încolo spre băuturi. Văd un cuplu superfain, un el bărbos cu un rucsac uriaș în spate și o ea cu pălărie de catifea, cu o mână pe un vin, cu alta pe telefon:... Citește în continuare →
Ori de câte ori mă prinde noaptea pe-afară, mi se face frig și mă grăbesc acasă, să mă bag în halat și să iau un paracetamol, deși aș prefera să mă grăbesc spre ”acasă la tine”, să mă bag la tine-n scară și să te iau pe tine în brațe. Am început să beau ceai. Ceaiuri.... Citește în continuare →
Aici la mine la bloc, unde m-am mutat, că doar te-am exasperat, nu se întâmplă nimic, niciodată. Da' și când se întâmplă, atunci ne bucurăm cu toții. Unu' și-a adus o mașinucă făinucă din Germania, nu știu marca sau cu câți bani exact, da' al nostru și-a luat automobil și toată ziua-i în fața scării.... Citește în continuare →
Noi doi am stabilit din prima că dacă-i meci la TV, atunci nu avem ce discuta. Adică eu mă duc să-mi fac unghiile, poate mai scriu un articol, pac o lasagne la cuptor, ceva dansuri în oglindă, două-trei poze, de-astea. Și, doamnelor, ați face bine să știți că pe Digi tot timpul e meci. Și-s... Citește în continuare →
Trebuia să trimit o temă și n-am trimis-o. Trebuie să plătim chiria până-n 18. N-am bani, trebuie să fac rost, îi adun, tu da' nu lei că euro, trebuie să schimbi. Tre' să fiu pe 13 la lucru să dau ora exactă. Trebuie să câștigăm meciul ăsta ca să ne calificăm. Să-l scoată cineva pe... Citește în continuare →
Nu chiar acum, că-s ocupată cu câte-un examen, trezit devreme, serviciu și alte cele, dar cu prima ocazie, cum îl prind pe Cupidon îi zic: ”Păi ce faci, fratemeleu? Tu crezi că-i tot Împărăția Ta și regulile tale de-atât amar de vreme? Mai lustruiește-ți, alo, săgețile-alea că nu se înfig în cine trebuie! Am înțeles... Citește în continuare →
Buni Cici, când era tânără, și-a propus săraca să-și cumpere la primul salariu un pachet de unt să-l mănânce gol. Crescând într-o familie cu 7 copii, cumva se justifică râmnirea ei. Desigur că în ziua plății i s-a părut de-a dreptul grețos untul fără pâine și ”vezi de treabă puiu' lu' buni că nu l-am... Citește în continuare →
Un blog de Nekta Ioana Dedu 