Prin multe mode am trecut și multe stiluri am schimbat din '90 și până acum, ca să m-opresc la teniși, blugi și bluze negre. Și-mi pun mâinile-n cap și cu greu m-abțin să nu-l chiar dau de vreun perete când, prin poze vechi, mă găsesc cu trei eșarfe fosforescente în jurul gâtului, de parcă-l purtam... Citește în continuare →
Băi, 2014, aș fi ipocrită acum să mă apuc să zic ce șmecher și fain ai fost și ce rău îmi pare după tine. Că nu-i așa. Și-aș minți. Deci nu. Sincer, nici nu știu exact când te-ai întâmplat. C-ai fost rapid. Viuuuuum! Ca o petardă, așa. Un fel de mult zgomot pentru nimic :)... Citește în continuare →
Iubesc noiembrie. Cu castanele ei prăjite și gradele Celsius calde ca inima mea, o idee chiar prea calde pentru a unsprezecea lună din an. Cu oamenii ei de toate culorile și formele, ieșiți din case direct pe piatra cubică din Piața Muzeului cu același gând: să se bucure de zilele astea, cât or mai ține.... Citește în continuare →
Aș putea da calendarul mult mai departe, până-n ziua aia urâtă când m-am cazat în căminul de fete din Hașdeu și-am plâns primele 2 săptămâni, aș putea să-l dau și mai aproape, până la dimineața aia când am ajuns cu bagajele sus în Gruia, dar nu, n-o să dau calendarul până acolo. Îl dau înapoi... Citește în continuare →
S-au schimbat multe pe-aici dacă întrebi. Îmi încălzesc supă dimineața, beau cafea seara, la prânz felie cu ceva. Mă cam doare spatele, așa, între coaste cumva. Și-atunci mă-ntind și țin o carte deschisă deasupra. Știi că unele-s grele și dacă ațipesc îmi cad peste nas. Deci mă cam doare și nasul din când în când.... Citește în continuare →
I-auzi, mami, reclama ce-ţi place ţie cu ob-la-di, ob-la-da. Reclama la rechizite, mami. Aia pe care cânţi şi dansezi când asculţi radio în bucătăria din spate. Începe şcoala, mami. Se fac rânduri. Doi câte doi de mânuţă ăia micii. În găşti ăia mai marii. Cu flori în braţe cuminţeii, cu ţigări după ureche pişicherii. Mai... Citește în continuare →
Acasă la Cluj a venit azi toamna. Aceasta este o compunere. Cu epitete, imagini vizuale, figuri de stil. Poate și figuri geometrice dacă avem trusă. Mi se pare că nu. Acesta este sufletul meu azi. Te va plictisi. Nu știu dacă numai pentru o zi sau un sezon întreg, nu știu dacă-i musafir sau gazdă,... Citește în continuare →
De când e lumea se știe că manichiuristele, frizerițele și țigăncile ce vând flori cunosc toate bârfele orașului. Dețin cele mai picante informații. Dacă ar fi jurnaliste, ele ar scrie articolele alea ieftine-n Click și CanCan. Le știu pe toate. Cine cu cine s-a combinat, care pe care a înșelat, cine de cine a divorțat,... Citește în continuare →
Eu am mai tot zis că la mine la bloc nu se întâmplă nimic, că mai sunt ăia ce lustruiesc mașina lu' ăla din Germania în față la scară, dar multă vreme, chiar foarte multă vreme eu am crezut că nu am vecini deloc. Mi-am zis ”maaamă Nekta, ce afacere ai făcut, e liniște aici,... Citește în continuare →
Am în lista mea un băiat care este tot timpul trist. Nu face nimic altceva decât să fie trist și să o arate. Îl aveam înainte și pe mess, știi vremurile alea cu ”Alina, dă un BUZZ când ești”, ”DND”, ”Hai Româniaaaa!! SCZ DE MASS” și alte statusuri triste și profunde puse de băiatul meu... Citește în continuare →
Ori de câte ori mă prinde noaptea pe-afară, mi se face frig și mă grăbesc acasă, să mă bag în halat și să iau un paracetamol, deși aș prefera să mă grăbesc spre ”acasă la tine”, să mă bag la tine-n scară și să te iau pe tine în brațe. Am început să beau ceai. Ceaiuri.... Citește în continuare →
Știu sigur că o să mor. Răceala asta tâmpită o să mă bage în mormânt, o să vezi. Dacă ți-am greșit cu ceva, chiar nu mă mai interesează, pentru că morților li se iartă orice. Dacă mi-ai greșit tu mie, ai face bine să-mi aduci bomboane de ciocolată, să dai un sms sau să mă... Citește în continuare →
Aici la mine la bloc, unde m-am mutat, că doar te-am exasperat, nu se întâmplă nimic, niciodată. Da' și când se întâmplă, atunci ne bucurăm cu toții. Unu' și-a adus o mașinucă făinucă din Germania, nu știu marca sau cu câți bani exact, da' al nostru și-a luat automobil și toată ziua-i în fața scării.... Citește în continuare →
N-a existat și nu există, oficial nu există, loc în care să mă mut și să nu se-ntâmple ceva. Ori pușcau țevile alea comuniste tot când eu eram urcată pe tocuri de 15, gata să ies în vreun club, dar nu înainte de a vâsli lejer în rochiță și lighean prin bucătărie, ori centrala, centrala... Citește în continuare →
Cum am stat mult timp printre oameni, acum mă obișnuiesc greu cu mine. Parcă nu mă mai știu. Dar încep să mă amintesc. Eu, pe mine, mă. Mă tot culcam cu frica să nu mă trezească vreo farfurie spartă, râs isteric, uscător de păr sau mașina de spălat. Uneori nici nu puteam adormi de frica... Citește în continuare →
Dacă s-ar putea să interzic o zi nu m-aș arunca pe luni cum ați fi tentați să credeți. Aș interzice duminicile. Toate. Pentru că-s toate la fel. Urâte și...triste cumva. Te trezești direct noaptea, că după 5 e întuneric deja și te-apasă o durere enervantă pe frunte, ochi, pleoape. Plapuma-i jumate pe jos, cearceaful adunat... Citește în continuare →
Știi senzația aia de acasă? Când te trezești dimi târziu și stoarce mașina de spălat, când cineva își usucă părul în holul mic, tu te mai întinzi un pic sub alb, sub plapumă...știi senzația aia de siguranță cumva? Când ieși în pijamale și-n bucatarie e miros de pâine în ou și cineva se bucură să-ți... Citește în continuare →
Când plec spre radio, dar și când mă întorc spre casă, Când aștept 25-ul, dar și când aleg să merg pe jos, Dimineața devreme când soarele dă-n geam, Sau seara târziu când vine luna să schimbe tura, La coadă la non-stop, în taxi sau pe trecere, Pe sub birouri, la catedră sau în băncile din... Citește în continuare →
Mi s-a părut că m-am întâlnit cu mine. Azi, după votări. Am coborât scările și-am văzut-o. Era în fața mea. Dintr-o dată. Înaltă, intrată toată într-o salopetă de fâș, cu bocanci și șosete groase, cu o coadă dezordonată sub un fes cu cănac. Era Ioana în clasele primare. Trăgea după ea o sanie goală și... Citește în continuare →
Un blog de Nekta Ioana Dedu 