Dragă mami, Sunt eu, Ioana, fiica ta. Îți scriu de la mare, știi, cam tot aşa cum ţi-am scris încântată pe clasa a III-a din tabăra de teatru că mi-am găsit un prieten, Sergiu, ăla din Republica Moldova, de-ați făcut voi apoi mișto de mine vreo trei ani la rând strigându-mă Serghei. Ce pot să... Citește în continuare →
Prin multe mode am trecut și multe stiluri am schimbat din '90 și până acum, ca să m-opresc la teniși, blugi și bluze negre. Și-mi pun mâinile-n cap și cu greu m-abțin să nu-l chiar dau de vreun perete când, prin poze vechi, mă găsesc cu trei eșarfe fosforescente în jurul gâtului, de parcă-l purtam... Citește în continuare →
S-au schimbat multe pe-aici dacă întrebi. Îmi încălzesc supă dimineața, beau cafea seara, la prânz felie cu ceva. Mă cam doare spatele, așa, între coaste cumva. Și-atunci mă-ntind și țin o carte deschisă deasupra. Știi că unele-s grele și dacă ațipesc îmi cad peste nas. Deci mă cam doare și nasul din când în când.... Citește în continuare →
I-auzi, mami, reclama ce-ţi place ţie cu ob-la-di, ob-la-da. Reclama la rechizite, mami. Aia pe care cânţi şi dansezi când asculţi radio în bucătăria din spate. Începe şcoala, mami. Se fac rânduri. Doi câte doi de mânuţă ăia micii. În găşti ăia mai marii. Cu flori în braţe cuminţeii, cu ţigări după ureche pişicherii. Mai... Citește în continuare →
Ori de câte ori mă prinde noaptea pe-afară, mi se face frig și mă grăbesc acasă, să mă bag în halat și să iau un paracetamol, deși aș prefera să mă grăbesc spre ”acasă la tine”, să mă bag la tine-n scară și să te iau pe tine în brațe. Am început să beau ceai. Ceaiuri.... Citește în continuare →
Știu sigur că o să mor. Răceala asta tâmpită o să mă bage în mormânt, o să vezi. Dacă ți-am greșit cu ceva, chiar nu mă mai interesează, pentru că morților li se iartă orice. Dacă mi-ai greșit tu mie, ai face bine să-mi aduci bomboane de ciocolată, să dai un sms sau să mă... Citește în continuare →
Când plec spre radio, dar și când mă întorc spre casă, Când aștept 25-ul, dar și când aleg să merg pe jos, Dimineața devreme când soarele dă-n geam, Sau seara târziu când vine luna să schimbe tura, La coadă la non-stop, în taxi sau pe trecere, Pe sub birouri, la catedră sau în băncile din... Citește în continuare →
Mi s-a părut că m-am întâlnit cu mine. Azi, după votări. Am coborât scările și-am văzut-o. Era în fața mea. Dintr-o dată. Înaltă, intrată toată într-o salopetă de fâș, cu bocanci și șosete groase, cu o coadă dezordonată sub un fes cu cănac. Era Ioana în clasele primare. Trăgea după ea o sanie goală și... Citește în continuare →
Un blog de Nekta Ioana Dedu 