Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie, Ţara mea de pitzi, zilnic la coafor? Antebrațele lucrate, mintea-n lenevie, La trecutu-ți mare, mare viitor! Fiarbă Moëtu-n cupe, spumege pocalul, Dacă fiii-ţi mândri aste le poftesc, Căci rămâne Bamboo, nu moare localul, Dulce Românie, de-asta te iubesk! Vis de schimbare mare ca Pământul Visez noapte de noapte, zi... Citește în continuare →
Mă chinuiam zilele trecute în trenul de Sibiu să-mi cobor uriașul bagaj și să mă-ndrept spre ușă, să fiu sigură că pot târî în timp util „fiara”, când mă vede un domn simpatic și zice: - May I help you? (Te pot ajuta?) - Oh, yes, please!! (Ioi, da, te rog!!) zic eu bucuroasă că-mi... Citește în continuare →
Bună seara, sunt Nekta, am 25 de ani împliniți (și aici vine partea în care spuneți ori „bunăăă, Nektaaa”, ori „mulți înainte, trăiască”) și am inventat Aplicația Umană! Sunt o savantă extraordinară, doamnelor și domnilor, pentru că am descoperit un lucru deosebit de simplu la baza lui, la fel ca ceilalți buni prieteni ai mei,... Citește în continuare →
La coadă la Mega, dar, desigur, și la semafor până se înverzește roșul, în baia din mall, știi, după ce ți-ai spălat mâinile, acțiune ce chiar ar trebui făcută, asta cu spălatul, o încurajez, că multă lume n-o face. Nu, serios, fără vrajă, am văzut cu ochii mei oameni de la pipi, direct la papa.... Citește în continuare →
La inventarul estival s-au înregistrat 100000 de selfieuri, 10000 de copii pierduți, 1000 de băi de soare, 100 de băi în mare, 10 pescăruși în zare și tot atâtea limonade puse la bătaie când ai sete de ploaie. Au gust de toamnă ultimele zile de vară și miros de cămară. După o vreme, pozele aproape plictisesc,... Citește în continuare →
Eram toți veseli și hazlii, aseară, când am ieșit din Argentin. Ce cuvânt nostim și plin de haz „hazliu” ăsta! Nu cred că-l mai folosește multă lume, deci să ne bucurăm de el cu toții, până mai putem, în această circumstanță, lol. Lol este verișorul mai tinerel al hazliului și înlocuitorul său în multe cazuri.... Citește în continuare →
Văd pe lângă spălătoria auto o tipă-n pantaloni scurți, bronzată, cu portofelul în mână și-o carte veche lipită de el. Vine dinspre Kaufland în ritm alert. O verific subtil de celulită, are puțină, da' e bronzată și se ține bine. Toate femeile fac asta cu verificatu', comparatu', mai slăbuț cu recunoscutu', da' așa ne e... Citește în continuare →
La mare în perioada asta nu e deloc ca la mare în perioada aia. Știi tu. La mare în perioada asta miroase foarte tare a liniște, sirene blonde și a sare. Mai miroase a soare, un soi de soare pe care nu-l întâlnești în sezon. E mai blând acum și mai temperat, aproape că te... Citește în continuare →
Poate ar trebui să spunem mai des ce simțim, că și-aşa simțim destul de rar si poate aşa n-o să ne mai trezim peste 10 ani într-o cearta conjugală gândindu-ne din fotolii „bă, ce prost am fost în tinerețe că nu i-am zis, da' şi ea proastă că n-a mai zis nimic şi-acum la bătrânețe... Citește în continuare →
Am în geantă cu mine o carte de poezii. O port peste tot. O mut dintr-o geantă-n alta. „Oare am uitat ceva? Portofelul, șervețele („fetele au mereu șervețele la ele”, mi-a zis odată un băiat) ...ah, și da, cartea mea de poezii.” Are rimă albă. Eu, cum port negru cu drag, am zis că mai... Citește în continuare →
Prin multe mode am trecut și multe stiluri am schimbat din '90 și până acum, ca să m-opresc la teniși, blugi și bluze negre. Și-mi pun mâinile-n cap și cu greu m-abțin să nu-l chiar dau de vreun perete când, prin poze vechi, mă găsesc cu trei eșarfe fosforescente în jurul gâtului, de parcă-l purtam... Citește în continuare →
La noi în clasă când a aparut termenul „deoarece” copiii nu-l foloseau bine. Ziceau „deoarece pentru că”. Eu il foloseam bine, deoarece eram foarte sfătoasă. Apoi a apărut „ambele” și da, ai ghicit, copiii ziceau „ambele două”. „Cobori în jos”, „urci în sus”, greșite toate până să trecem la lecția de Eminescu și Luceafărul lui... Citește în continuare →
Am început să iubesc. Duminicile. Ceață afară, ceață-n bucătărie, aburi în ibric, un teatru radiofonic prins chiar pe final, destul cât să te bage-n stare. Scorțișoară-n cafea. Pâine neagră cu semințe și unt. De fapt, era rustică cu semințe. Dar, ups, cacofonia! Fericire pură într-un mesaj de la mama. Sună bine albumul lui Thicke. Dedicat... Citește în continuare →
Iubitule, e azi 23 ianuarie 2015 și împlinesc 24 de ani și 2 luni (douăzeci și patru de ani și două luni). Știi că dacă am fi plătit întreținerea, ne-ar fi explicat administratorul, pe chitanță, între paranteze, suma ce-o datorăm. Economiștii explică uneori în cuvinte numerele. E modul lor de a zice „așa, să-nțelegeți și... Citește în continuare →
Oamenii mari, când se întâlnesc pe stradă, lasă plasele de nailon din mână și se opresc la povești nemuritoare. Povestesc, povestesc, povestesc tare și râd, râd, râd zgomotos fără să le fie puțină rușinică la obrăjor că blochează traficul, fie el și pietonal. Oamenii mari, când se întâlnesc pe stradă cu alți oameni mari, uită... Citește în continuare →
Băi, 2014, aș fi ipocrită acum să mă apuc să zic ce șmecher și fain ai fost și ce rău îmi pare după tine. Că nu-i așa. Și-aș minți. Deci nu. Sincer, nici nu știu exact când te-ai întâmplat. C-ai fost rapid. Viuuuuum! Ca o petardă, așa. Un fel de mult zgomot pentru nimic :)... Citește în continuare →
Nu-mi bate cu pumnul în ușă duminică dimineața să-mi spui că hainele de pe sfoară-s uscate, nu. Nu mă deranja. Lasă că am eu altă definiție despre uscat. A ta e eronată. Nu e bună, nu știi, nu... Lasă-mă să mai dorm duminică dimineața. Hainele mi le adun singură. Nu sta în fața ușii mele,... Citește în continuare →
Mă trezesc în ploaie de câteva zile, ploaie, nu zăpadă, nu lapoviță, ploaie. Apă. Parcă pământului îi e sete, c-a băut azi-noapte până târziu te miri pe unde și-acum e mahmur și-are gura uscată. Ploaie, nu zăpadă în decembrie, că poate suntem murdari și-ntâi ne curățăm, dup-aia ne-mbrăcam în alb. Sigur suntem murdari, am făcut... Citește în continuare →
Eram în sala de mese, la grădiniță, când a intrat doamna Panciu, bucătăreasa, c-un halat alb pe ea și-un afiș mare-n mână și-a strigat „cine-i ăsta, copii?” și Mădă Coman a zis tare și sigură pe ea „Petre Roman!” Ala a fost primul meu contact cu politica. Și tot atunci mi-am dat seama că Mădă-i... Citește în continuare →
IARNA Pe vremea când eram eu mică lumea nu prea avea bani. La modul că fiecare se descurca mai greu, dintr-o grupă de 30 de copii vreo 5 mâncau sanviș cu parizer, restul mai acceptau și-o felie cu untură, no, ce să faci. Tot ăia 5 aveau și neamuri în Germania, păpuși Barbie „la care... Citește în continuare →
În seara asta am sunat-o pe mama. Plângea. Când mama plânge la telefon mă gândesc automat că a murit cineva și urmează să-mi dea ea vestea grea. E o prostie poate, dar ăsta-i primul meu gând când mama plânge. Mă aștept la ce-i mai rău. Și pentru mine, răul relelor e să nu mai existe... Citește în continuare →
Cât încă eram în grădiniță să zicem că se acceptau fazele astea. Aveam o pungă de jeleuri sau ciocolată, le împărțeam cu prietena cea mai bună, veselie pe felie, desenam, coloram, ne jucam de-a vecinele, apoi ea mă trăda pentru o altă vecină care avea „mai fain în casă” și nu se mai jucau și... Citește în continuare →
La micul-dejun cafea cu paracetamol, la prânz supă cu paracetamol, la cină ceai cu paracetamol. Când eram mică mereu mă consolau mai marii: - Lasă, Ionuța, că numai oamenii deștepți răcesc vara! Brusc am devenit un Vivaldi al gripei, răcesc în toate patru sezoanele, orice ar înseamna asta. Am băut atâtea ceaiuri săptămâna asta încât... Citește în continuare →
Aș putea da calendarul mult mai departe, până-n ziua aia urâtă când m-am cazat în căminul de fete din Hașdeu și-am plâns primele 2 săptămâni, aș putea să-l dau și mai aproape, până la dimineața aia când am ajuns cu bagajele sus în Gruia, dar nu, n-o să dau calendarul până acolo. Îl dau înapoi... Citește în continuare →
S-au schimbat multe pe-aici dacă întrebi. Îmi încălzesc supă dimineața, beau cafea seara, la prânz felie cu ceva. Mă cam doare spatele, așa, între coaste cumva. Și-atunci mă-ntind și țin o carte deschisă deasupra. Știi că unele-s grele și dacă ațipesc îmi cad peste nas. Deci mă cam doare și nasul din când în când.... Citește în continuare →
I-auzi, mami, reclama ce-ţi place ţie cu ob-la-di, ob-la-da. Reclama la rechizite, mami. Aia pe care cânţi şi dansezi când asculţi radio în bucătăria din spate. Începe şcoala, mami. Se fac rânduri. Doi câte doi de mânuţă ăia micii. În găşti ăia mai marii. Cu flori în braţe cuminţeii, cu ţigări după ureche pişicherii. Mai... Citește în continuare →
Viața-i ce se întâmplă când te oprești un minut din spălat vase, despachetat plase, tragi pătura de pe colțar, o muți în balcon, dai play la un concert Ed Sheeran, are piese și mai... Citește în continuare →
Acasă la Cluj a venit azi toamna. Aceasta este o compunere. Cu epitete, imagini vizuale, figuri de stil. Poate și figuri geometrice dacă avem trusă. Mi se pare că nu. Acesta este sufletul meu azi. Te va plictisi. Nu știu dacă numai pentru o zi sau un sezon întreg, nu știu dacă-i musafir sau gazdă,... Citește în continuare →
În general sunt un om normal. Mă trezesc, îmi beau cafeaua, merg la serviciu, mă-ntorc acasă cu autobuzul, intru la Profi, iau într-o zi legume, în alta ceva bun. Nu mi se întâmplă lucruri foarte palpitante, ce să se şi tot întâmple. Lucrurile mici aduc bucuriile alea mari. În general sunt un om paşnic. Dacă... Citește în continuare →
Poate că unii o știți de la ghișeu, de la „Impozite și Taxe Auto”, în special băieții îmi zic „am văzut-o azi pe maică-ta, am fost să-mi înscriu mașina” și ea îmi zice „cu soțul lui Ale Șerban m-am întâlnit săptămâna trecută, a venit să rezolve ceva” și eu râd, „auzi că Șerban, ce șoadă... Citește în continuare →
Caz adevărat. Luna mai. Un magazin de haine nici scump, nici ieftin de pe Memo. Intru cu gândul de a-mi lua o pereche de blugi. Rar de tot am acest gând. Mă indispune. Rar de tot găsesc o pereche să-mi intre pe picior, să nu îngrașe, să nu lățească, să nu dezavatajeze, să nu cadă... Citește în continuare →
M-am învățat prost,așa de prost de mănânc foarte sărat,așa de săratde și pe zahăr pun sare.Avem cu toții câte-un viciu,alcool, tutun, cafele,al meu se-ntâmplă să fie sareade mare și de alte cele.De baie,masă,casă,zgronțuroasă.Să fie de-orice felși formă.Să fie finăsau din mină,iodată,adevărată,nelipsită niciodată.Când eram mică, băgam degetul pe-ascuns în solniță.Când ducea tati murăturile-n cămarăși mami spăla... Citește în continuare →
Azi în Billa bag în coș un ulei Clever că-i mai ieftin ca Bunica și-mi rămâne și de-o Eugenie și patinez mai încolo spre băuturi. Văd un cuplu superfain, un el bărbos cu un rucsac uriaș în spate și o ea cu pălărie de catifea, cu o mână pe un vin, cu alta pe telefon:... Citește în continuare →
Când ne-am cumpărat Loganul a zis în sat că ce mașină străină și-a luat Nicușor și că e mai ”susă” decât a domnului părinte, deși era exact cum sunt toate mașinile Logan, doar că pe altă culoare. Când am găsit de-un Crăciun sub brad și un kiwi printre dulciuri s-a tăvălit de râs și-a zis:... Citește în continuare →
Când e murdară, mai amâni. Nu-i atât de grav, încă nu ți-au scris copiii cu degetul ”spalămă”. Fără cratimă. Când rămâi fără benzină, mergi la Mol să alimentezi. Când bate ceva la mașină, suni mecanicul și o duci la service. Când ai pană, cobori vreo 2, 3 sfinți și scoți roata de rezervă din portbagaj.... Citește în continuare →
Dintre toate nopțile negre, cel mai mult am iubit în alea albe. Viața, basul, shot-urile de amețeală făcătoare. Dintre toate zilele toride, cel mai mult mi-au sfârâit umerii seara, când m-au stins ploile. Dacă plouă când ești singur, te plouă până-n măduvă. Dacă plouă când sunteți doi, se usucă stropii pe pielea voastră. Rămâneți dalmațieni... Citește în continuare →
Cum am stat mult timp printre oameni, acum mă obișnuiesc greu cu mine. Parcă nu mă mai știu. Dar încep să mă amintesc. Eu, pe mine, mă. Mă tot culcam cu frica să nu mă trezească vreo farfurie spartă, râs isteric, uscător de păr sau mașina de spălat. Uneori nici nu puteam adormi de frica... Citește în continuare →
Creierul o să-ți spună întotdeauna că ești prost dacă iubești, inima că nu-i nimic greșit în asta, oamenii o să-și dea cu părerea, părerea mea că nu e necesară părerea lor. Când te doare capul te smiorcăi, când chiar te doare de-adevăratelea iei o pastilă, când ți se zbate ochiul drept te vorbește cineva de... Citește în continuare →
Îmi doresc ploaie noaptea, când mă pun în pat și soare dimineața, când cobor din el, să-ți pândesc pe lumină ultimele cinci minute de somn până sună ceasul și să te mai las încă cinci în plus. Îmi doresc să te sărut cu vârful nasului încă un milion de dimineți și cu toată gura, după... Citește în continuare →
Noi din octombrie tot cumpărăm de la Țiganu'. Că are deschis non-stop și că-i aici la doi pași de scara noastră și un pas de solar. Cumva, îi din familie. De ziua mea i-am și dus o felie de tort. În noiembrie. Și acum în martie m-am dus să-i cer felia înapoi. Nu știu care-i... Citește în continuare →
În fiecare dimineață, pe la 7 fără 15, ea îi zice ”du-te, tati, și scoate mașina că-s gata și io acuma”. Și el se tot duce de fiecare dată. Și scoate mașina. Și parchează. Și închide garajul. Și pornește radioul. Și dă drumul la încălzire. Și se dezaburesc geamurile, s-o vadă când vine. Dar becul... Citește în continuare →
Am stat lângă un handicapat azi în 25. HANDICAPÁT, -Ă, handicapați, -te, adj., s. m. și f. 1. (Persoană) care are o infirmitate. 2. (Persoană, echipă etc.) care este în dezavantaj într-o întrecere (sportivă). – V. handicapa. Am stat lângă prima variantă de handicapat, nu vreunul pe skiuri de la Soci. Mi-am compostat biletul și... Citește în continuare →
- Bună ziua, doamna Ioana! - Pe Pata 37 cu III, vă rog. - Închideți, că vă trimit. - Mulțumesc, la revedere. - O zi bună, la revedere. Nu știu la care revedere, că niciodată nu ne întâlnim pe stradă sau la cafele. Eu cu dispecera. Sau poate ne întâlnim tot la două zile, da'... Citește în continuare →
Noi doi am stabilit din prima că dacă-i meci la TV, atunci nu avem ce discuta. Adică eu mă duc să-mi fac unghiile, poate mai scriu un articol, pac o lasagne la cuptor, ceva dansuri în oglindă, două-trei poze, de-astea. Și, doamnelor, ați face bine să știți că pe Digi tot timpul e meci. Și-s... Citește în continuare →
Trebuia să trimit o temă și n-am trimis-o. Trebuie să plătim chiria până-n 18. N-am bani, trebuie să fac rost, îi adun, tu da' nu lei că euro, trebuie să schimbi. Tre' să fiu pe 13 la lucru să dau ora exactă. Trebuie să câștigăm meciul ăsta ca să ne calificăm. Să-l scoată cineva pe... Citește în continuare →
Nu chiar acum, că-s ocupată cu câte-un examen, trezit devreme, serviciu și alte cele, dar cu prima ocazie, cum îl prind pe Cupidon îi zic: ”Păi ce faci, fratemeleu? Tu crezi că-i tot Împărăția Ta și regulile tale de-atât amar de vreme? Mai lustruiește-ți, alo, săgețile-alea că nu se înfig în cine trebuie! Am înțeles... Citește în continuare →
”Când bem o cafea? Ieși la o cafea? Dăm o cafă? Poate ne vedem și noi la o cafea”...toată istoria începe c-o gură de cafea. Irezistibilele aventuri, marile iubiri, dureroasele despărțiri, dulci-amăruile revederi, chiulurile de la română, pauzele de muncă și momentele de lene...toate se întâmplă la o cafea. Aproape că nici nu mai bem... Citește în continuare →
Oamenilor care m-au făcut să râd, dar și celor care m-au făcut să plâng, Alarmei de la 7, dar și celei de la 19, Mâinii stângi cu manichiură perfectă, dar și celei drepte cu unghii mici, Piciorului bun, dar și celui defect cu vreo 3 milimetri, Kilogramelor în plus, dar și celor duse de stepper,... Citește în continuare →
Dacă s-ar putea să interzic o zi nu m-aș arunca pe luni cum ați fi tentați să credeți. Aș interzice duminicile. Toate. Pentru că-s toate la fel. Urâte și...triste cumva. Te trezești direct noaptea, că după 5 e întuneric deja și te-apasă o durere enervantă pe frunte, ochi, pleoape. Plapuma-i jumate pe jos, cearceaful adunat... Citește în continuare →
Știi senzația aia de acasă? Când te trezești dimi târziu și stoarce mașina de spălat, când cineva își usucă părul în holul mic, tu te mai întinzi un pic sub alb, sub plapumă...știi senzația aia de siguranță cumva? Când ieși în pijamale și-n bucatarie e miros de pâine în ou și cineva se bucură să-ți... Citește în continuare →
Un blog de Nekta Ioana Dedu 