CEL PUȚIN ZECE

„Cu o moarte toți suntem datori” te resemnezi și repeți asta mecanic cum repeți și alte clișee românești fără să mai stai să le analizezi, le zici așa, ca pe bandă. Cu o moarte toți suntem datori, nu neg asta, dar cum se face atunci că omul moare într-o zi de cel puțin zece ori?... Citește în continuare →

CÂRTIȚA

Am în geantă cu mine o carte de poezii. O port peste tot. O mut dintr-o geantă-n alta. „Oare am uitat ceva? Portofelul, șervețele („fetele au mereu șervețele la ele”, mi-a zis odată un băiat) ...ah, și da, cartea mea de poezii.” Are rimă albă. Eu, cum port negru cu drag, am zis că mai... Citește în continuare →

Blog la WordPress.com.

SUS ↑