Am în geantă cu mine o carte de poezii. O port peste tot. O mut dintr-o geantă-n alta. „Oare am uitat ceva? Portofelul, șervețele („fetele au mereu șervețele la ele”, mi-a zis odată un băiat) ...ah, și da, cartea mea de poezii.” Are rimă albă. Eu, cum port negru cu drag, am zis că mai... Citește în continuare →
Prin multe mode am trecut și multe stiluri am schimbat din '90 și până acum, ca să m-opresc la teniși, blugi și bluze negre. Și-mi pun mâinile-n cap și cu greu m-abțin să nu-l chiar dau de vreun perete când, prin poze vechi, mă găsesc cu trei eșarfe fosforescente în jurul gâtului, de parcă-l purtam... Citește în continuare →
Nu-mi bate cu pumnul în ușă duminică dimineața să-mi spui că hainele de pe sfoară-s uscate, nu. Nu mă deranja. Lasă că am eu altă definiție despre uscat. A ta e eronată. Nu e bună, nu știi, nu... Lasă-mă să mai dorm duminică dimineața. Hainele mi le adun singură. Nu sta în fața ușii mele,... Citește în continuare →
Dintre toate nopțile negre, cel mai mult am iubit în alea albe. Viața, basul, shot-urile de amețeală făcătoare. Dintre toate zilele toride, cel mai mult mi-au sfârâit umerii seara, când m-au stins ploile. Dacă plouă când ești singur, te plouă până-n măduvă. Dacă plouă când sunteți doi, se usucă stropii pe pielea voastră. Rămâneți dalmațieni... Citește în continuare →
Am stat lângă un handicapat azi în 25. HANDICAPÁT, -Ă, handicapați, -te, adj., s. m. și f. 1. (Persoană) care are o infirmitate. 2. (Persoană, echipă etc.) care este în dezavantaj într-o întrecere (sportivă). – V. handicapa. Am stat lângă prima variantă de handicapat, nu vreunul pe skiuri de la Soci. Mi-am compostat biletul și... Citește în continuare →
Un blog de Nekta Ioana Dedu 