Poate ar trebui să spunem mai des ce simțim, că și-aşa simțim destul de rar si poate aşa n-o să ne mai trezim peste 10 ani într-o cearta conjugală gândindu-ne din fotolii „bă, ce prost am fost în tinerețe că nu i-am zis, da' şi ea proastă că n-a mai zis nimic şi-acum la bătrânețe... Citește în continuare →
Prin multe mode am trecut și multe stiluri am schimbat din '90 și până acum, ca să m-opresc la teniși, blugi și bluze negre. Și-mi pun mâinile-n cap și cu greu m-abțin să nu-l chiar dau de vreun perete când, prin poze vechi, mă găsesc cu trei eșarfe fosforescente în jurul gâtului, de parcă-l purtam... Citește în continuare →
La noi în clasă când a aparut termenul „deoarece” copiii nu-l foloseau bine. Ziceau „deoarece pentru că”. Eu il foloseam bine, deoarece eram foarte sfătoasă. Apoi a apărut „ambele” și da, ai ghicit, copiii ziceau „ambele două”. „Cobori în jos”, „urci în sus”, greșite toate până să trecem la lecția de Eminescu și Luceafărul lui... Citește în continuare →
Cât încă eram în grădiniță să zicem că se acceptau fazele astea. Aveam o pungă de jeleuri sau ciocolată, le împărțeam cu prietena cea mai bună, veselie pe felie, desenam, coloram, ne jucam de-a vecinele, apoi ea mă trăda pentru o altă vecină care avea „mai fain în casă” și nu se mai jucau și... Citește în continuare →
Dintre toate nopțile negre, cel mai mult am iubit în alea albe. Viața, basul, shot-urile de amețeală făcătoare. Dintre toate zilele toride, cel mai mult mi-au sfârâit umerii seara, când m-au stins ploile. Dacă plouă când ești singur, te plouă până-n măduvă. Dacă plouă când sunteți doi, se usucă stropii pe pielea voastră. Rămâneți dalmațieni... Citește în continuare →
Este o nuntă în cartier și-a început o ploaie adevărată, asta cred că-i de bine, înseamnă bogăție, fericire sau ce vrei tu să însemne. Pentru mine înseamnă c-am ieșit în geam să-mi spele stropii fața somnoroasă, să-mi amintească de cizmele de cauciuc leopard ce nu le am în picioare, dar le-a pus bine Emi în... Citește în continuare →
Să adormi pe întuneric, să te trezești tot pe întuneric, să închizi umbrela de soare, să deschizi umbrela de ploaie, să sari deja din șlapi în teniși, să ți se coacă sufletul verde în portocaliu, să nu mai miroși marea sărată, să simți toamna uscată, să umpli cearceaful gol cu plapuma de zestre, să dai... Citește în continuare →
se întâmplă ceva cu ceasurile. le-a dereglat ceva, cineva. nu mai ticăie ca altădată. uneori au acele grele și abia dacă-mping orele. vrei să se facă mâine și e încontinuu azi. vrei să pleci acasă și timpul te ține la birou. vrei să se prăjească mai repede cartofii și ei nici nu fac încă gălăgie.... Citește în continuare →
Ne plângem de milă din orice. Am răcit, n-avem chef, n-avem bani, niciodată n-avem bani. Avem dulapuri supraaglomerate, dar niciodată nimic de purtat. Ne îndepărtăm, optăm spre variantele simple, îmbrățișăm negația, alegem superficialitatea. Ne izbim ca demenții unii de ceilalți când coborâm din autobuz ca nu cumva să se termine timpul chiar acum, în momentul... Citește în continuare →
Un blog de Nekta Ioana Dedu 