Bună seara, sunt Nekta, am 25 de ani împliniți (și aici vine partea în care spuneți ori „bunăăă, Nektaaa”, ori „mulți înainte, trăiască”) și am inventat Aplicația Umană! Sunt o savantă extraordinară, doamnelor și domnilor, pentru că am descoperit un lucru deosebit de simplu la baza lui, la fel ca ceilalți buni prieteni ai mei,... Citește în continuare →
Oamenii mari, când se întâlnesc pe stradă, lasă plasele de nailon din mână și se opresc la povești nemuritoare. Povestesc, povestesc, povestesc tare și râd, râd, râd zgomotos fără să le fie puțină rușinică la obrăjor că blochează traficul, fie el și pietonal. Oamenii mari, când se întâlnesc pe stradă cu alți oameni mari, uită... Citește în continuare →
Iubesc noiembrie. Cu castanele ei prăjite și gradele Celsius calde ca inima mea, o idee chiar prea calde pentru a unsprezecea lună din an. Cu oamenii ei de toate culorile și formele, ieșiți din case direct pe piatra cubică din Piața Muzeului cu același gând: să se bucure de zilele astea, cât or mai ține.... Citește în continuare →
Cum am stat mult timp printre oameni, acum mă obișnuiesc greu cu mine. Parcă nu mă mai știu. Dar încep să mă amintesc. Eu, pe mine, mă. Mă tot culcam cu frica să nu mă trezească vreo farfurie spartă, râs isteric, uscător de păr sau mașina de spălat. Uneori nici nu puteam adormi de frica... Citește în continuare →
Creierul o să-ți spună întotdeauna că ești prost dacă iubești, inima că nu-i nimic greșit în asta, oamenii o să-și dea cu părerea, părerea mea că nu e necesară părerea lor. Când te doare capul te smiorcăi, când chiar te doare de-adevăratelea iei o pastilă, când ți se zbate ochiul drept te vorbește cineva de... Citește în continuare →
Am stat lângă un handicapat azi în 25. HANDICAPÁT, -Ă, handicapați, -te, adj., s. m. și f. 1. (Persoană) care are o infirmitate. 2. (Persoană, echipă etc.) care este în dezavantaj într-o întrecere (sportivă). – V. handicapa. Am stat lângă prima variantă de handicapat, nu vreunul pe skiuri de la Soci. Mi-am compostat biletul și... Citește în continuare →
Buni Cici, când era tânără, și-a propus săraca să-și cumpere la primul salariu un pachet de unt să-l mănânce gol. Crescând într-o familie cu 7 copii, cumva se justifică râmnirea ei. Desigur că în ziua plății i s-a părut de-a dreptul grețos untul fără pâine și ”vezi de treabă puiu' lu' buni că nu l-am... Citește în continuare →
”Când bem o cafea? Ieși la o cafea? Dăm o cafă? Poate ne vedem și noi la o cafea”...toată istoria începe c-o gură de cafea. Irezistibilele aventuri, marile iubiri, dureroasele despărțiri, dulci-amăruile revederi, chiulurile de la română, pauzele de muncă și momentele de lene...toate se întâmplă la o cafea. Aproape că nici nu mai bem... Citește în continuare →
Dacă s-ar putea să interzic o zi nu m-aș arunca pe luni cum ați fi tentați să credeți. Aș interzice duminicile. Toate. Pentru că-s toate la fel. Urâte și...triste cumva. Te trezești direct noaptea, că după 5 e întuneric deja și te-apasă o durere enervantă pe frunte, ochi, pleoape. Plapuma-i jumate pe jos, cearceaful adunat... Citește în continuare →
Când plec spre radio, dar și când mă întorc spre casă, Când aștept 25-ul, dar și când aleg să merg pe jos, Dimineața devreme când soarele dă-n geam, Sau seara târziu când vine luna să schimbe tura, La coadă la non-stop, în taxi sau pe trecere, Pe sub birouri, la catedră sau în băncile din... Citește în continuare →
Cât încă ne mai scriem la mulți ani e bine. După ce sărim și peste aniversări, e cam gata. Toată prietenia. Ne rezumăm la îndesat amintiri în cutii mari sau mici, în toată inima sau doar în vârful ei – depinde cât de intens a fost ce-a fost. Nu pornești la drum cu prieteni din... Citește în continuare →
Nu scriu despre oamenii mari pentru că n-am fost ca ei, încă n-am ajuns acolo și nici nu-i așa grabă. Scriu despre ceilalți cu vârsta cărora mă identific, am avut-o sau o cunosc. Pe scurt, neamul ăsta tânăr tot are așteptări. Face ce face și-așteaptă ceva. Când rareori se-ntâmplă să-i pice din cer, vrea altceva.... Citește în continuare →
Urlă când ești fericit, să se uite spre tine, să se molipsească, să te invidieze, să vrea să fie ca tine. Ascultă ego-ul când e bosumflat, vezi ce-are, unde-i supărat mai tare și unde-i mai puțin. Adu-i pentru orice eventualitate șervețele, lasă-l să plângă dacă insistă, dar nu mai mult de 5 minute și pune-l... Citește în continuare →
În zilele noastre bune lumea-i a noastră. Fără întrebări sau vreo mustrare de conștiință, ne servim din platoul lumesc cu bucăți mari de teritoriu. Ne umplem cu vârf farfuriile ca și cum noi am copt Globul Pământesc și-acum ne luăm partea binemeritată. Unii din noi nici nu mai folosim tacâmuri, mușcăm direct – de-asta are... Citește în continuare →
Un blog de Nekta Ioana Dedu 