Ce înseamnă rușinea am învățat în clasa I, când ni se cerea Gărgărița, un manual pe bani, mai greu de găsit în Mediaș, dar mai ușor de achiziționat din Sibiu. Un părinte cu drum la județ, bine intenționat omul, a luat două bucăți. Una pentru fiică-sa, una pentru mine. Problema a fost că ai mei... Citește în continuare →
Bună seara, sunt Nekta, am 25 de ani împliniți (și aici vine partea în care spuneți ori „bunăăă, Nektaaa”, ori „mulți înainte, trăiască”) și am inventat Aplicația Umană! Sunt o savantă extraordinară, doamnelor și domnilor, pentru că am descoperit un lucru deosebit de simplu la baza lui, la fel ca ceilalți buni prieteni ai mei,... Citește în continuare →
Dragă mami, Sunt eu, Ioana, fiica ta. Îți scriu de la mare, știi, cam tot aşa cum ţi-am scris încântată pe clasa a III-a din tabăra de teatru că mi-am găsit un prieten, Sergiu, ăla din Republica Moldova, de-ați făcut voi apoi mișto de mine vreo trei ani la rând strigându-mă Serghei. Ce pot să... Citește în continuare →
Iubitule, e azi 23 ianuarie 2015 și împlinesc 24 de ani și 2 luni (douăzeci și patru de ani și două luni). Știi că dacă am fi plătit întreținerea, ne-ar fi explicat administratorul, pe chitanță, între paranteze, suma ce-o datorăm. Economiștii explică uneori în cuvinte numerele. E modul lor de a zice „așa, să-nțelegeți și... Citește în continuare →
Băi, 2014, aș fi ipocrită acum să mă apuc să zic ce șmecher și fain ai fost și ce rău îmi pare după tine. Că nu-i așa. Și-aș minți. Deci nu. Sincer, nici nu știu exact când te-ai întâmplat. C-ai fost rapid. Viuuuuum! Ca o petardă, așa. Un fel de mult zgomot pentru nimic :)... Citește în continuare →
Nu-mi bate cu pumnul în ușă duminică dimineața să-mi spui că hainele de pe sfoară-s uscate, nu. Nu mă deranja. Lasă că am eu altă definiție despre uscat. A ta e eronată. Nu e bună, nu știi, nu... Lasă-mă să mai dorm duminică dimineața. Hainele mi le adun singură. Nu sta în fața ușii mele,... Citește în continuare →
Mă trezesc în ploaie de câteva zile, ploaie, nu zăpadă, nu lapoviță, ploaie. Apă. Parcă pământului îi e sete, c-a băut azi-noapte până târziu te miri pe unde și-acum e mahmur și-are gura uscată. Ploaie, nu zăpadă în decembrie, că poate suntem murdari și-ntâi ne curățăm, dup-aia ne-mbrăcam în alb. Sigur suntem murdari, am făcut... Citește în continuare →
La micul-dejun cafea cu paracetamol, la prânz supă cu paracetamol, la cină ceai cu paracetamol. Când eram mică mereu mă consolau mai marii: - Lasă, Ionuța, că numai oamenii deștepți răcesc vara! Brusc am devenit un Vivaldi al gripei, răcesc în toate patru sezoanele, orice ar înseamna asta. Am băut atâtea ceaiuri săptămâna asta încât... Citește în continuare →
I-auzi, mami, reclama ce-ţi place ţie cu ob-la-di, ob-la-da. Reclama la rechizite, mami. Aia pe care cânţi şi dansezi când asculţi radio în bucătăria din spate. Începe şcoala, mami. Se fac rânduri. Doi câte doi de mânuţă ăia micii. În găşti ăia mai marii. Cu flori în braţe cuminţeii, cu ţigări după ureche pişicherii. Mai... Citește în continuare →
Poate că unii o știți de la ghișeu, de la „Impozite și Taxe Auto”, în special băieții îmi zic „am văzut-o azi pe maică-ta, am fost să-mi înscriu mașina” și ea îmi zice „cu soțul lui Ale Șerban m-am întâlnit săptămâna trecută, a venit să rezolve ceva” și eu râd, „auzi că Șerban, ce șoadă... Citește în continuare →
Ori de câte ori mă prinde noaptea pe-afară, mi se face frig și mă grăbesc acasă, să mă bag în halat și să iau un paracetamol, deși aș prefera să mă grăbesc spre ”acasă la tine”, să mă bag la tine-n scară și să te iau pe tine în brațe. Am început să beau ceai. Ceaiuri.... Citește în continuare →
Știu sigur că o să mor. Răceala asta tâmpită o să mă bage în mormânt, o să vezi. Dacă ți-am greșit cu ceva, chiar nu mă mai interesează, pentru că morților li se iartă orice. Dacă mi-ai greșit tu mie, ai face bine să-mi aduci bomboane de ciocolată, să dai un sms sau să mă... Citește în continuare →
Aici la mine la bloc, unde m-am mutat, că doar te-am exasperat, nu se întâmplă nimic, niciodată. Da' și când se întâmplă, atunci ne bucurăm cu toții. Unu' și-a adus o mașinucă făinucă din Germania, nu știu marca sau cu câți bani exact, da' al nostru și-a luat automobil și toată ziua-i în fața scării.... Citește în continuare →
Trebuia să trimit o temă și n-am trimis-o. Trebuie să plătim chiria până-n 18. N-am bani, trebuie să fac rost, îi adun, tu da' nu lei că euro, trebuie să schimbi. Tre' să fiu pe 13 la lucru să dau ora exactă. Trebuie să câștigăm meciul ăsta ca să ne calificăm. Să-l scoată cineva pe... Citește în continuare →
Buni Cici, când era tânără, și-a propus săraca să-și cumpere la primul salariu un pachet de unt să-l mănânce gol. Crescând într-o familie cu 7 copii, cumva se justifică râmnirea ei. Desigur că în ziua plății i s-a părut de-a dreptul grețos untul fără pâine și ”vezi de treabă puiu' lu' buni că nu l-am... Citește în continuare →
Nu scriu despre oamenii mari pentru că n-am fost ca ei, încă n-am ajuns acolo și nici nu-i așa grabă. Scriu despre ceilalți cu vârsta cărora mă identific, am avut-o sau o cunosc. Pe scurt, neamul ăsta tânăr tot are așteptări. Face ce face și-așteaptă ceva. Când rareori se-ntâmplă să-i pice din cer, vrea altceva.... Citește în continuare →
Nu știi niciodată când mănânci cel mai dulce pepene, cum faci pe cineva să te iubească, unde se duc actorii când ies din scenă, ce dorințe își pun cei ce suflă-n lumânări, cine e vocea de la radio, și rapid, care e stânga și care e dreapta.
Ne-au învățat de mici să ducem mâna la gură când tușim, să ne uităm în stânga și-n dreapta înainte de a traversa, să ne grăbim c-un săru’mâna ori de câte ori ne ciocnim de tanti Nuți pe scară. Ne-au antrenat să ne trezim cu noaptea-n cap, să frecventăm școli la ore interzis de matinale, să... Citește în continuare →
În zilele noastre bune lumea-i a noastră. Fără întrebări sau vreo mustrare de conștiință, ne servim din platoul lumesc cu bucăți mari de teritoriu. Ne umplem cu vârf farfuriile ca și cum noi am copt Globul Pământesc și-acum ne luăm partea binemeritată. Unii din noi nici nu mai folosim tacâmuri, mușcăm direct – de-asta are... Citește în continuare →
Un blog de Nekta Ioana Dedu 