„Cu o moarte toți suntem datori” te resemnezi și repeți asta mecanic cum repeți și alte clișee românești fără să mai stai să le analizezi, le zici așa, ca pe bandă. Cu o moarte toți suntem datori, nu neg asta, dar cum se face atunci că omul moare într-o zi de cel puțin zece ori?... Citește în continuare →
Aș putea da calendarul mult mai departe, până-n ziua aia urâtă când m-am cazat în căminul de fete din Hașdeu și-am plâns primele 2 săptămâni, aș putea să-l dau și mai aproape, până la dimineața aia când am ajuns cu bagajele sus în Gruia, dar nu, n-o să dau calendarul până acolo. Îl dau înapoi... Citește în continuare →
S-au schimbat multe pe-aici dacă întrebi. Îmi încălzesc supă dimineața, beau cafea seara, la prânz felie cu ceva. Mă cam doare spatele, așa, între coaste cumva. Și-atunci mă-ntind și țin o carte deschisă deasupra. Știi că unele-s grele și dacă ațipesc îmi cad peste nas. Deci mă cam doare și nasul din când în când.... Citește în continuare →
N-a existat și nu există, oficial nu există, loc în care să mă mut și să nu se-ntâmple ceva. Ori pușcau țevile alea comuniste tot când eu eram urcată pe tocuri de 15, gata să ies în vreun club, dar nu înainte de a vâsli lejer în rochiță și lighean prin bucătărie, ori centrala, centrala... Citește în continuare →
Cum am stat mult timp printre oameni, acum mă obișnuiesc greu cu mine. Parcă nu mă mai știu. Dar încep să mă amintesc. Eu, pe mine, mă. Mă tot culcam cu frica să nu mă trezească vreo farfurie spartă, râs isteric, uscător de păr sau mașina de spălat. Uneori nici nu puteam adormi de frica... Citește în continuare →
Îmi doresc ploaie noaptea, când mă pun în pat și soare dimineața, când cobor din el, să-ți pândesc pe lumină ultimele cinci minute de somn până sună ceasul și să te mai las încă cinci în plus. Îmi doresc să te sărut cu vârful nasului încă un milion de dimineți și cu toată gura, după... Citește în continuare →
Când ți s-a ars neonul în baie și nu mai ține nicio șmecherie, nu mai licăre deloc nici când îl gâdili și s-a dat verdictul: trebuie să te machiezi în hol, când amețești noaptea-n somn și ți-e cald tare, că e vară și afară și înăuntru și perna-i caldă pe amândouă părți, când sosește un gândac... Citește în continuare →
Un blog de Nekta Ioana Dedu 