Oamenii spun adesea „sună-mă dacă ai nevoie de ceva”, dar, de fapt, speră să n-ai nevoie de nimic, pentru că, nu-i așa, cine ar avea chef să care un pian în spinare pe scări, ar avea bani de dat împrumut, ar avea timp de ascultat veșnica dramă a femeii părăsite? Eu nu mai spun „sună-mă... Citește în continuare →
Nu-mi bate cu pumnul în ușă duminică dimineața să-mi spui că hainele de pe sfoară-s uscate, nu. Nu mă deranja. Lasă că am eu altă definiție despre uscat. A ta e eronată. Nu e bună, nu știi, nu... Lasă-mă să mai dorm duminică dimineața. Hainele mi le adun singură. Nu sta în fața ușii mele,... Citește în continuare →
Când plec spre radio, dar și când mă întorc spre casă, Când aștept 25-ul, dar și când aleg să merg pe jos, Dimineața devreme când soarele dă-n geam, Sau seara târziu când vine luna să schimbe tura, La coadă la non-stop, în taxi sau pe trecere, Pe sub birouri, la catedră sau în băncile din... Citește în continuare →
Cât încă ne mai scriem la mulți ani e bine. După ce sărim și peste aniversări, e cam gata. Toată prietenia. Ne rezumăm la îndesat amintiri în cutii mari sau mici, în toată inima sau doar în vârful ei – depinde cât de intens a fost ce-a fost. Nu pornești la drum cu prieteni din... Citește în continuare →
Un blog de Nekta Ioana Dedu 