IARNA Pe vremea când eram eu mică lumea nu prea avea bani. La modul că fiecare se descurca mai greu, dintr-o grupă de 30 de copii vreo 5 mâncau sanviș cu parizer, restul mai acceptau și-o felie cu untură, no, ce să faci. Tot ăia 5 aveau și neamuri în Germania, păpuși Barbie „la care... Citește în continuare →
S-au schimbat multe pe-aici dacă întrebi. Îmi încălzesc supă dimineața, beau cafea seara, la prânz felie cu ceva. Mă cam doare spatele, așa, între coaste cumva. Și-atunci mă-ntind și țin o carte deschisă deasupra. Știi că unele-s grele și dacă ațipesc îmi cad peste nas. Deci mă cam doare și nasul din când în când.... Citește în continuare →
I-auzi, mami, reclama ce-ţi place ţie cu ob-la-di, ob-la-da. Reclama la rechizite, mami. Aia pe care cânţi şi dansezi când asculţi radio în bucătăria din spate. Începe şcoala, mami. Se fac rânduri. Doi câte doi de mânuţă ăia micii. În găşti ăia mai marii. Cu flori în braţe cuminţeii, cu ţigări după ureche pişicherii. Mai... Citește în continuare →
Acasă la Cluj a venit azi toamna. Aceasta este o compunere. Cu epitete, imagini vizuale, figuri de stil. Poate și figuri geometrice dacă avem trusă. Mi se pare că nu. Acesta este sufletul meu azi. Te va plictisi. Nu știu dacă numai pentru o zi sau un sezon întreg, nu știu dacă-i musafir sau gazdă,... Citește în continuare →
Să adormi pe întuneric, să te trezești tot pe întuneric, să închizi umbrela de soare, să deschizi umbrela de ploaie, să sari deja din șlapi în teniși, să ți se coacă sufletul verde în portocaliu, să nu mai miroși marea sărată, să simți toamna uscată, să umpli cearceaful gol cu plapuma de zestre, să dai... Citește în continuare →
Un blog de Nekta Ioana Dedu 