IUBESC ATÂT DE PUȚINI OAMENI

Iubesc atât de puțini oameni, atât de mult,

Îi iubesc într-un mod atât de intens,

Atât de aparte,

Încât mă consumă.

Uneori, toată iubirea pe care o simt

Pentru acești puțini oameni,

Mă înspăimântă,

Fiindcă e mai mare decât mine,

Mai mult decât pot duce.

Mă copleșește.

Acest soi de egoism al meu

De a iubi non-stop,

În somn,

În mers,

În oftat,

În gând,

În vorbă,

Mă consumă,

Și totuși,

Încarcă.

Pe restul oamenilor

Doar îi plac

Sau tolerez.

Nu urăsc pe nimeni,

Nici măcar pe aceia care scriu noștri cu 2 i,

Suflă usturoi luni dimineața-n autobuz

Sau aruncă ambalaje pe geam.

Nu am această opțiune de a urî integrată,

Este un defect din fabrică

Și asta mă face mai puțin egoistă,

Desi iubesc atât de mult, atât de puțini oameni,

Pe 14 februarie,

15 februarie,

16 februarie,

În fiecare zi a vieții mele,

În fiecare zi a vieții lor,

Cât voi mai fi

Și cât vor mai fi.

Iubesc atât de mult

Să ne-ajungă și-aici

Și dincolo de pământ.

 

Nekta Ioana Dedu